Pentru Ucraina însă, analiza geostrategică ne determină să afirmăm, într-un articol viitor, că pericolele, dar şi oportunităţile, care trebuie să le găsim o rezolvare cât mai optimă sunt la un nivel de dificultate net superior celor ridicate de anexarea Crimeii.
Vom încerca să prognozăm şi ceea ce considerăm că reprezintă scenariul cel mai plauzibil de evoluţie al situaţiei, inclusiv cum trebuie să-şi formuleze România atitudinea şi acţiunile din postura sa de membru NATO şi UE. Pentru aceasta, vom enumera succint şi alte momente istorice care au determinat evoluţiile geopolitice specifice al acestei zone din spaţiul Mării Negre, cu posibil impact contemporan.
Realitate complexă sintetizată peste ani, în 1932, de istoricul Gheorghe I. Brătianu: ”Politica externă a unei ţări se face prin aprecierea raţională a punctului de vedere naţional, prin ferma şi demna apărare a lui, în cadru internaţional”.
Următorul impact semnificativ şi direct al evoluţiilor politico-miliare din Crimeea asupra României s-a desfăşurat în al doilea Război Mondial.
Dintre multiplele evenimente petrecute în Crimeea, cu impact geopolitic asupra României, menţionăm lovitura de stat nereuşită din 19 august 1991. Conservatorii ruşi au încercat să preia puterea la Moscova pentru a împiedica o evoluţie politică a URSS pe care o considerau antinaţională.
Ca o concluzie parţială, din punct de vedere militar, anexarea Crimeii face ca Flota Rusă să devină superioară celei a statelor NATO riverane Mării Negre, schimbând un raport de forţe care, până acum, era de relativă paritate, inclusiv creşterea capacităţii operative în Marea Mediterană. Din punct de vedere militar, statutul Crimeii, legitim sau nu, este fixat pentru intervalul de timp viitor previzibil.