Alexandru GRUMAZ

The future geopolitical triangle SUA-Rusia-China seems impossible today, primarily due to political relations between the three chancelleries. If we can speak about a G2 (US-China binomial Henrry Kissinger called such in a meeting of the Trilateral done a few years ago in Tokyo) there are still a number of discussions with the relations between Washington and Moscow which are at their lowest level in over 20 years. US President Barack Obama criticized Russia that it has the mentality of the Cold War. Relations between the two were strained to the maximum after Moscow granted temporary asylum to ex-employee of the National Security Agency (NSA), US fugitive Edward Snowden, instead to send him back to the US government to face charges of espionage. Various disputes will remain, certainly, unresolved between Washington and Moscow for another period of time and will stop long-awaited reset of US-Russia relations, coming out with the Obama administration. Missile shield elements of which take place in Eastern Europe, in Romania or the situation in Syria, there are only two things that are in total disagreement between the two countries. Washington wants Russian cooperation in a series other issues, including Iran’s nuclear program and need also to ensure access to the Northern Distribution Network, the main logistics route to Afghanistan, essential for US troops in the next two years. We discuss today about two major packages of international relations different in structure and options: US-China and EU-Russia. The first it is a global one, the second is focused only on European area. What will happen in the future? A recalibration of Russia-China relations, an arms race in Asia caused by a struggle for resources in the South China Sea, a struggle to attract new energy resources in Europe (countries in the Middle East and North Africa will be involved), a debility of European military forces unable to provide without US support, a solution in the areas of interest of the Union, a pressure increase by Russia to Eastern Europe, several bilateral agreements, including technology transfer between Moscow and Western partners. US, EU, Russia, and China will change their attitude in the next decade and will act in different directions, sometimes antagonistic, other times competitive and convergent in the fewest cases. US is interested in Asia-Pacific and to find a solution in the conflict between Israel and Palestine, China is interested in Central Asia, in Africa, in the South China Sea and Indian Ocean, EU try to set a federation similar with the US due to the fact that central institutions are suffering because of the economic crisis that led to excessive unemployment. Poland emergence will be decisive for the Union. Russia will work to recover the former territories of influence in Eastern Europe. An imbalance factor will be Turkey as a nuclear Iran too. Turkey, an emerging economy with great results, will become an authoritative Islamic republic if the street pressure assisted by a group of soldiers (!?) will not break the current administration. Ankara will fight with Teheran for supremacy in the Middle East. Syria will remain the center of all international confrontation. As long as Syria situation will exceed the critical mass either civil or religious war may spread throughout the area involving military forces from Turkey and Israel into a confrontation whose results will be devastating. All these will be subject to Islamic terrorist scenarios, scenarios in which the technology will enable new solutions for the IED. A new Cold War is on the horizon, less harsh but more sophisticated among the three. EU will not count in this new war as long as it will not act as a federal state. A new order will be installed. Who will be the leader? Despite some speculation it will be a nation that can afford in the military service, a fleet of over 10 aircraft carriers!

Washington – Beijing – Moscova: triunghiul geopolitic al viitorului?

Alexandru GRUMAZ

Viitorul triunghi geopolitic SUA-Rusia-China pare imposibil astăzi, în primul rând din cauza relațiilor politice între cele trei cancelarii. Dacă putem vorbi despre un G2 (binomul SUA-China pe care Henrry Kissinger l-a numit astfel într-o întâlnire a Trilateralei desfășurată cu câțiva ani în urmă în Tokyo) există încă un număr de discuții despre relațiile între Washington și Moscova care sunt la nivelul lor cel mai scăzut în peste 20 ani. Președintele SUA Barack Obama a criticat Rusia că are mentalitatea Războiului Rece. Relațiile între cele două părți au fost tensionate la maxim după ce Moscova a garantat azil temporar ex-angajatului National Security Agency (NSA), fugarului american Edward Snowden, în loc de a-l trimite guvernului SUA pentru a înfrunta acuzații de spionaj. Diverse dispute vor rămâne, cu certitudine, nerezolvate între Washington și Moscova pentru altă perioadă de timp și vor opri mult așteptata resetare a relațiilor SUA-Rusia, apărută cu administrația Obama. Elementele scutului anti-rachetă care iau loc în estul Europei, în România sau situația în Siria, sunt doar două lucruri care sunt în dezacord total între cele două țări. Washingtonul dorește cooperarea rusă într-o serie de alte chestiuni, incluzând programul nuclear al Iran-ului și trebuie să asigure și accesul la Northern Distribution Network, principala rută logistică către Afganistan, esențială pentru trupele SUA în următorii doi ani. Discutăm astăzi despre două pachete majore ale relațiilor internaționale diferite în structură și opțiuni: SUA-China și UE-Rusia. Primul este unul global, al doilea este concentrat doar asupra zonei europene. Ce se va întâmpla în viitor? O recalibrare a relațiilor Rusia-China, o cursă a înarmării în Asia cauzată de o luptă pentru resurse în Marea de Sud a Chinei, un efort de a atrage noi resurse energetice în Europa (vor fi implicate țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord), o slăbiciune a forțelor militare europene incapabile să facă față fără sprijinul SUA, o soluție în domeniile de interes ale Uniunii, o creștere a presiunii exercitate de către Rusia în estul Europei, câteva acorduri bilaterale, incluzând transferul de tehnologie între Moscova și partenerii occidentali. SUA, UE, Rusia și China își vor schimba atitudinea în decada următoare și vor acționa în direcții diferite, uneori antagoniste, alteori și competitive și convergente în cele mai puține cazuri. SUA sunt interesate în Asia-Pacific și să găsească soluție în conflictul dintre Israel și Palestina, China este interesată în Asia Centrală, în Africa, în Marea de Sud a Chinei și Oceanul Indian, UE încearcă să creeze o federație similară cu SUA datorită faptului că instituțiile centrale suferă din cauza crizei economice care a condus la șomaj excesiv. Emergența Poloniei va fi decisivă pentru Uniune. Rusia va lucra ca să își recupereze fostele teritorii de influență în estul Europei. Un factor de dezechilibru va fi Turcia, ca și un Iran nuclear. Turcia, o economie emergentă cu mari rezultate va deveni o republic islamică autoritară dacă presiunea străzii asistată de un grup de soldați (!?) nu va afecta administrația curentă. Ankara va lupta cu Teheranul pentru supremație în Orientul Mijlociu. Siria va rămâne centrul tuturor confruntărilor internaționale. Atâta vreme cât situația din Siria va depăși masa critică fie războiul civil, sau religios se va răspândi în zonă implicând forțe militare din Turcia și Israel într-o confruntare ale cărei rezultare vor fi devastatoare. Toate acestea vor fi subiectul scenariilor islamice teroriste, scenarii în care tehnologia va face posibile noi soluții pentru IED. Un nou Război Rece este la orizont, mai puțin aspru, dar mai sofisticat între cei trei. UE nu va conta în acest război câtă vreme nu va acționa ca stat federal. O nouă ordine va fi instalată. Cine va fi conducătorul? În pofida unor speculații, va fi o națiune care își permite serviciul militar, o flotă cu mai mult de 10 portavioane!