Este unanim recunoscut că progresul civilizaţiei, în toate domeniile, nu se poate realiza fără energie. La nivel global, consumul de energie s-a dublat între 1970 şi 2000 şi se va dubla în următorii 50 ani (2000-2050); aceasta demonstrează o uşoară reducere a ratei de creştere, ca rezultat al semnalului de alarmă al Clubului de la Roma („Limitele creşterii” 1970), a crizei petrolului din anii următori şi a redefinirii strategiilor economice şi politice funcţie de accesul la resurse.
Consumul de energie electrică pe cap de locuitor este un indicator al nivelului de dezvoltare al unei comunităţi şi implicit al nivelului de trai. Ţările cu valorile de consum/locuitor cele mai ridicate sunt ţările nordice (Islanda, Norvegia, Finlanda, Canada, Suedia), urmate de SUA, Kuweit şi Qatar, iar cele cu consumul cel mai scăzut sunt ţările lumii a treia din Africa şi sudul Asiei. În elaborarea programelor de dezvoltare energetică pentru perioada 1970 – 2030 se are în vedere o creştere mai mare pentru aceste zone în care trăiesc între 1,5 şi 2 miliarde de oameni.
Conform ultimului raport al Agenţiei pentru Informare în domeniul Energiei din SUA (IEA) se aşteaptă ca cererea de energie electrică să crească mai mult decât cererea pentru alte forme de energie – în medie cu 2,2% pe an, în special în ţările slab dezvoltate.
Analiza comparativă a problemelor pe care le ridică principalele surse de energie – (1) combustibilii fosili (cărbune, petrol, gaze naturale) (2) energia nucleară (3) sursele regenerabile denumite generic “energia verde” – este în favoarea energiei nucleare. Fiecare din aceste surse are probleme specifice de exploatare, avantaje şi dezavantaje.
(1) Combustibilii fosili se consumă cu o viteză mult mai mare decât posibilitatea lor de regenerare şi, în acest ritm, până la sfârşitul secolului XXI, rezervele vor fi complet epuizate, lăsând fără materia primă şi alte industrii importante cum ar fi producerea medicamentelor, a maselor plastice, industria transporturilor. Arderea combustibililor fosili reprezintă şi principala sursă de poluanţi gazoşi (CO, CO2, SO2, NOX) cu consecinţe grave asupra schimbărilor climatice.
Cu toate acestea, cărbunele şi gazele naturale rămân, în continuare, principalele surse de energie cu o uşoară scădere a ponderii între 2008 – 2035 (de la 68% la 55%). Cărbunele va fi şi în anul 2035 pe primul loc cu o pondere diminuată la 32%.
(2) Energia nucleară foloseşte ca materie primă minereuri de uraniu şi toriu, disponibile în cantităţi suficiente pentru mai multe decenii pentru alimentarea actualelor tipuri de reactori (cu neutroni „lenţi”) şi pentru mai multe milenii, dacă sunt folosite în reactori reproducători (cu neutroni „rapizi”). Dacă avem în vedere şi faptul că aceste minereuri nu sunt necesare în alte scopuri aşa cum sunt combustibilii fosili, reiese că dezvoltarea energeticii nucleare nu este limitată, pe termen mediu (4-5 mii ani), de resursele naturale.
Energetica nucleară demonstrează statistic că stăpâneşte toate implicaţiile unei exploatări pe scară largă, fie că este vorba de extracţia, prepararea şi purificarea uraniului, fabricarea combustibilului, construcţia şi funcţionarea centralelor nuclearo-electrice, reprocesarea combustibilului ars sau managementul deşeurilor radioactive. Efectele asupra mediului sunt controlabile şi inferioare surselor competitive de energie sau, cu alte cuvinte, energia nucleară este mai curată.
În mod paradoxal, deşi este sursa cea mai curată, cea mai riguros supravegheată şi cea mai respectoasă faţă de mediu dintre sursele majore de energie disponibile, energia nucleară este şi cea mai contestată, în special din motive de impact de mediu. S-a dovedit că rezolvarea problemelor tehnice legate de funcţionarea în siguranţă a centralelor nucleare, studiile riguroase de impact de mediu, etc., nu sunt suficiente pentru susţinerea acesteia şi că este necesară o abordare la fel de pragmatică a comunicării cu publicul şi cu factorii de decizie. Accidentul de la Cernobîl a demonstrat cât de grave pot fi consecinţele lipsei de comunicare între specialişti, autorităţi şi public pentru limitarea efectelor şi evitarea exagerărilor. Prin comparaţie, evoluţia situaţiei de la Fukushima a putut fi urmărită din orice parte a lumii. Comentariile difuzate au demonstrat însă că la nivelul mass media există o lipsă elementară de cunoaştere / înţelegere a noţiunilor şi termenilor utilizaţi şi o tendinţă constantă de exagerare care ajută mişcările ecologiste antinucleare să reactiveze temerile populaţiei şi, în final, influenţează programele politice (în cazul Germaniei a fost evidenta influenţa accidentului nuclear din Japonia asupra alegerilor locale). Mai mult, concomitent cu cercetarea şi proiectarea a noi generaţii de reactoare de fisiune, creşterea duratei de viaţă a reactoarelor, îmbunătăţirea ciclului combustibililor, energetica nucleară pregăteşte utilizarea fuziunii nucleare ca sursă durabilă de energie pe termen lung şi foarte lung. În cadrul acordului ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor), la care participă, pe lângă Uniunea Europeană, SUA, Japonia, Federaţia Rusă, China, Coreea de Sud, India s-a stabilit construirea în Franţa (Cadarache) până în anul 2018 a primului reactor de fuziune (DEMO) bazat pe reacţia deuteriu-tritiu. Fuziunea controlată deuteriu-tritiu depinde de resursele de litiu, un element aproape la fel de rar ca uraniu şi este limitată de resursele de litiu la câteva mii de ani; fuziunea deuteriu – deuteriu, mult mai greu de realizat, va permite utilizarea hidrogenului natural din apă şi este, practic, independentă de resurse. Fuziunea controlată a hidrogenului prezintă şi avantajul că este cea mai eficientă (de 60 de ori mai multă energie per gram) şi nu produce deşeuri radioactive (combustibil nuclear ars).
(3) Utilizarea surselor regenerabile – căderi de apă (hidro), biomasă, energia eoliană, energia solară, curenţii marini – este în continuă creştere. Dezvoltarea lor este susţinută pentru că folosesc resurse regenerabile şi pentru că implică alte forme de impact cu mediu. Deşi sursele de energie sunt gratuite exploatarea lor presupune costuri foarte mari. La nivelul Uniunii Europene se investesc fonduri importante pentru cercetări legate de eficientizarea producerii şi stocării energiei din aceste surse şi construirea de noi unităţi. Obiectivul este ca la jumătatea sec. XXI contribuţia acestora să ajungă la peste 10% din cerinţa mondială de electricitate (de la < 1% din energia electrică consumată la nivelul anului 2008).
Deşi creşterea este spectaculoasă, energiile regenerabile nu vor fi în măsură să dea o soluţie necesarului global de energie. În plus ele duc la creşterea preţului energiei la consumator, cu efecte în lanţ asupra costurilor şi nu sunt lipsite de impact de mediu.
În anul 2010 Departamentul de Supraveghere a Resurselor Energetice (Survey of Energy Resources) din cadrul Consiliului Mondial al Energiei (World Energy Councils) arăta că este momentul ca atenţia societăţii să se mute de la problema epuizării resurselor la problema utilizării raţionale a resurselor, pentru a asigura energie generaţiilor viitoare.
De aceea prezentarea surselor de energie trebuie completată cu educarea publicului pentru eliminarea risipei, în special de energie electrică. Studiile americane de eficienţă energetică arată că între 30% şi 60 % din energia consumată la iluminarea reşedinţelor, clădirilor comerciale şi industriale e complet inutilă. La nivel mondial risipa de electricitate este estimată la un cost anual de peste 1,5 miliarde $, dacă provine din petrol, ceea ce aduce un adaos de 12 milioane t CO2 în atmosferă.
De reţinut că:
 În ciuda crizei economice cererea de energie a continuat să crească.
 Deşi încălzirea globală creează îngrijorare şi obligaţii privind reducerea emisiilor de CO2 cărbunele rămâne cea mai importantă sursă primară de energie – cu menţiunea că există preocuparea dezvoltării unor tehnologii mai curate în arderea cărbunelui (CCS – Carbon Capture and Storage) de la care se aşteaptă o contribuţie de peste 50% la eforturile de reducere a efectului de seră.
Comparând posibilităţile şi limitele celor trei surse majore de energie este evident că singura care oferă perspectiva unei soluţii pe termen lung este energia nucleară,