Monday, 18 February 2013

http://lindleyfrench.blogspot.ro/2013/02/what-has-brussels-ever-done-for-us.html

Julian Lindley-French is an internationally-recognised strategic analyst, advisor and author. Formerly Eisenhower Professor of Defence Strategy at the Netherlands Defence Academy, and Special Professor of Strategic Studies at the University of Leiden. He is a Fellow of Respublica in London, Associate Fellow of the Austrian Institute for European and Security Studies and a member of the Strategic Advisory Group of the Atlantic Council of the United States in Washington. He is also a member of the Academic Advisory Board of the NATO Defence College in Rome. Latest book: The Oxford Handbook on War (2012; 709 pages). (Oxford: Oxford University Press)

Alphen, Netherlands. 18 February. In Life of Brian, freedom fighter Reg, leader of the ramshackle People’s Front of Judea, rallies his incompetent followers with a seemingly rhetorical question, “What have the Romans ever done for us?” “The aqueduct”, suggests Xerxes. “Oh yeah, yeah they gave us that. Yeah. That’s true”. “And the sanitation!” says Stan, “You remember what the city used to be like”. “All right”, says Reg, “I’ll grant you that; the aqueduct and the sanitation are two things that the Romans have done…” “And the roads…” suggests Matthias. “Well yes obviously the roads… the roads go without saying. But apart from the aqueduct, the sanitation and the roads?” “Irrigation, medicine, education, health”. “Yes, all right, fair enough” says Reg. “And the wine…that’s something we’d really miss if the Romans left, Reg” . “What about Public baths?  And it’s safe to walk the streets at night now”. “Yes, they certainly know how to keep order. Let’s face it they’re the only ones who could in a place like this”. “All right… all right”, shouts an exasperated Reg, “…apart from better sanitation, medicine, education, irrigation, public health, roads, a freshwater system, baths and public order… what have the Romans ever done for us?” “Brought peace?”

On Saturday night over dinner with neighbours a similar sentiment was expressed; what has Brussels ever done for us? The news was not good. A neighbour from across the road has just lost his job because his trucking company had gone into liquidation undercut by competition from Eastern Europe. A neighbour on the other side fears she will lose her job because of changes in European contract law that means her company must compete with cheaper labour from Eastern Europe.  A climate of fear now extends across the village and with it a growing sense of disenchantment with the EU in what had once been the political heartland of ‘Europe’.

Today’s Europe is noticeable for a profound divide between those that are being paid for by the people of my village and the people of my village who are being rapidly impoverished by the euro crisis. Indeed, ‘Europe’ is now seen as something bad that is being done to them, a sentiment one can trace across much of northern, western Europe.

Thankfully politicians in the Netherlands are slowly beginning to wake up to the deep disenchantment felt in towns and villages like my own. David Cameron’s seminal speech on Europe seems to have acted like a trigger with mainstream politicians much more willing to speak out against the centralizing ambitions of Brussels Centre.  Yesterday, Dutch Foreign Minister Frans Timmermans warned EU pretend President Herman van Rompuy that he was going too fast with his plans for ever closer union.  Moreover, the recent Brussels budget summit suggested the emergence of a new alignment for a Europe that serves its nation-states, not a Europe built on their eventual demise.

This balance of competences battle is the heart of the battle over the future Europe.  Iain Duncan Smith, the British Secretary for Secretary of State for Work and Pension, warned of the ever-expanding and creeping powers of a European Commission determined to interpret its treaty ‘competences’ in the most aggressive manner possible. He was particularly concerned by Commission efforts to interpret responsibilities to protect the free movement of peoples as a ruse to interfere in national social security legislation.

It is no longer clear to my neighbours who or what is responsible for the aqueducts, sanitation, roads, irrigation, medicine, education, health, wine and law and order. European regulation they neither want nor voted for is ever more apparent in their lives. Moreover, they believe it is that self-same regulation that is making them poor in the name of ‘Europe’. Clearly, national politicians too often blame Brussels for their own failings but behind the crisis an almighty power struggle is underway between the northern, western European taxpayer and Brussels Centre and its powerful political allies. Not surprisingly my Dutch neighbours feel powerless and intimidated in the face of such forces and are deeply mistrustful of the political class as a whole.

Of course, the usual self-aggrandising suspects in Brussels Centre trot out the usual mantra about the need for European solidarity. However, on hearing this most northern, western Europeans simply reach for their wallet to see if their money is still there.

The sad truth is that the ordinary people of my village are being asked the impossible in the name of Europe; to bear the cost of an ill-conceived currency and the appallingly irresponsible borrowing it triggered elsewhere, whilst being impoverished by a ‘Europe’ that traps them in a spiral of over-regulation, economic sclerosis and beggar-thy-neighbour politics.

The European Union will only survive if Brussels Centre can clearly demonstrate benefit to the people on my street. If ‘benefit’ is only yet more theoretical or political rhetoric in the mind of a dangerously detached elite or the supine academics that afford them succour then political Europe will inevitably fail.

What has Brussels ever done for us? Brought peace?

Julian Lindley-French

Posted by Lindley-French’s Blog Blast at 00:56

Luni, 18 februarie 2013

http://lindleyfrench.blogspot.ro/2013/02/what-has-brussels-ever-done-for-us.html

Julian Lindley-French este un analist strategic recunoscut internaţional, consilier şi autor. Fost Eisenhower Profesor de Strategie de Apărare la Academia de Apărare a Olandei şi Profesor Special de Studii Strategice la Universitatea Leiden. El este Fellow al Respublica în Londra, Associate Fellow la Institutul Austriac pentru Studii Europene şi de Securitate şi un membru al Grupului Consultativ al Consiliului Atlantic al Statelor Unite în Washington. El este de asemenea membru al Consiliului Academic Consultativ al Colegiului de Apărare NATO în Roma. Ultima carte: The Oxford Handbook on War (Manualul Oxford de Război)(2012; 709 pages). (Oxford: Oxford University Press)

Alphen, Olanda. 18 februarie. În Life of Brian, luptătorul pentru libertate Reg, conducătorul şubredului People’s Front of Judea, îi angrenează pe adepţii săi incompetenţi cu o întrebare care pare retorică, “Ce au făcut romanii vreodată pentru noi?” “Apeductul”, sugerează Xerxes. “Da, da, ne au dat asta. Da. Este adevărat”. “Şi salubrizarea!” spune Stan, “Vă amintiţi cum obişnuia să fie oraşul”. “În regulă”, spune Reg, “Vă acord acestea; apeductul şi salubrizarea sunt două lucruri pe care romanii le au făcut…” “Şi drumurile…” sugerează Matthias. “Bine da evident drumurile… drumurile vin de la sine. Dar pe lângă apeduct, salubrizare şi drumuri?” “Irigaţie, medicină, educaţie, sănătate”. “Da, în regulă, corect” spune Reg. “Şi vinul… este ceva care chiar ne-ar lipsi dacă romanii pleacă, Reg” . “Dar băile Publice?  Şi este sigur să mergi noaptea pe stradă acum”. “Da, cu siguranţă ei ştiu să menţină ordinea. Sp fim sinceri ei sunt singurii care ar putea într-un loc ca acesta”. “În regulă… în regulă”, strigă un Reg exasperat, “…pe lângă salubrizare mai bună, medicină, educaţie, irigaţii, sănătate publică, drumuri, un sistem de apă proaspătă, băi şi ordine publică… ce au făcut romanii vreodată pentru noi?” “Au adus pacea?”

Sămbătă noaptea la cină un sentiment similar a fost exprimat; ce a făcut vreodată Brussels-ul pentru noi? Noutatea nu a fost bună. Un vecin de peste drum tocmai şi-a pierdut slujba deoarece compania sa de camioane a intrat în tăieri de lichidare din cauza competiţiei din Europa de Est. Un vecin din partea cealaltă se teme că îşi va pierde slujba dun cauza schimbărilor în legea contractului European ceea ce înseamnă că firma ei trebuie să intre în competiţie cu muncă mai ieftină din Europa estică. Un climat de frică se întinde acum peste sat şi cu el un sentiment de disenchantment faţă de UE în ceea ce a fost odată inima (heartland) politică a ‘Europei’.

Astăzi Europa se remarcă pentru o diviziune profundă între aceia care sunt plătiţi de oamenii satului meu şi oamenii satului meu care sunt împovăraţi de euro criză. Într-adevăr, ‘Europa’ este văzută ca ceva rău care le este făcut, un sentiment care poate fi trasat de-a lungul mult mai nordicei, Europe vestice.

Din fericire politicienii în Olanda încep să se trezească încet la profundul disenchantment simţit în oraşe şi sate ca ale mele. Discursul influent al lui David Cameron despre Europa pare să fi acţionat ca un declanşator cu politicieni mainstream mult mai dornici să vorbească împotriva ambiţiilor centralizatoare ale Centrului Brussels.  Ieri, Ministrul de Externe danez Frans Timmermans l-a prevenit pe Preşedintele UE pretins Herman van Rompuy că merge prea repede cu planurile sale pentru o uniune tot mai strânsă, Mai mult, recentul summit de buget Brussels a sugerat emergenţa unui nou aliniament pentru o Europă care serveşte statele-naţiune ale sale, nu o Europă construită pe eventuala lor dispariţie.

Această balanţă a bătăliei competenţelor este inima bătăliei asupra Europei viitoare.  Iain Duncan Smith, Secretarul britanic pentru Secretarul de Stat pentru Muncă şi Pensie, a avertizat asupra puterilor în continuă extindere şi târâtoare ale Comisiei Europene determinată să interpreteze ‘competenţele’ sale din tratat în cea mai agresivă manieră posibilă. El a fost în particular preocupat de eforturile Comisiei de a interpreta responsibilităţile de a proteja libera circulaţie a oamenilor ca un şiretlic pentru a interfera în legislaţia privind securitatea social naţională.

Nu mai este clar vecinilor mei cine sau ce este responsabil pentru apeducte, salubrizare, drumuri, irigaţie, medicină, educaţie, sănătate, vin şi lege şi ordine. Reglementări europene pe care ei nu le vor nici nu au votat pentru ele sunt tot mai evidente în viaţa lor. Mai mult, ei cred că este exact aceeaşi reglementare care îi face săraci în numele ‘Europei’. Clar, politicienii naţionali prea adesea învinovăţesc Brussels-ul pentru propriile lor eşecuri dar în spatele crizei se desfăşoară o luptă pentru puterea atotstăpânitoare între plătitorul de taxe nordic, vestic şi Centrul Brussels şi puternicii săi aliaţi politici. Deloc surprinzător vecinii mei olandezi se simt lipsiţi de putere şi intimidaţi în faţa unor asemenea forţe şi sunt profund lipsiţi de încredere în clasa politică în întregime.

Desigur, suspecţii obişnuiţi auto-lăudăroşi în Centrul Brussels etalează mantra obişnuită despre nevoia de solidaritate europeană. În orice caz, auzind aceasta cei mai nordici, vestici europeni pur şi simplu întind mâna pentru portmoneul lor pentru a vedea dacă banii lor sunt încă acolo.

Adevărul trist este că oamenilor obişnuiţi din satul meu li se cere imposibilul în numele Europei; să suporte costul unei monede prost concepute şi a împrumutării înfricoşătoare iresponsabile pe care a determinat-o în altă parte, în timp ce sunt împovăraţo de o ‘Europă’ care îi prinde într-o spiral de supra-reglementări, scleroză economic şi politică cerşeşte-la-vecin (beggar-thy-neighbour).

Uniunea Europeană poate supravieţui doar dacă Centrul Brussels poate demonstra clar beneficiu pentru oamenii de pe strada mea. Dacă ‘beneficiu’ este numai încă o retorică teoretică sau politică în mintea elitei detaşate periculos sau a oamenilor de ştiinţă în poziţie de supin care le permite ajutor atunci Europa politică va eşua inevitabil.

Ce a făcut vreodată Brussels pentru noi? A adus pace?

Julian Lindley-French

Postat de Lindley-French’s Blog Blast la 00:56