Reîntoarcerea Imperialismului German
Germania face pregătiri intense pentru a conduce noi războaie pentru a securiza resurse. Acesta a fost mesajul neîndoielnic al articolului principal în ziarul de afaceri din Germania Handelsblatt, “Expediţia resurselor: noul curs al Germaniei.”
Acest articol arată faţa reală a burgheziei germane. Ca în prima jumătate a secolului al douăzecelea, când a jucat de două ori rolul centrat în cufundarea umanităţii în război mondial, este mişcă din nou să îşi întărească interesele imperialiste prin război. “Măsurile politice anterioare pentru a securiza materii prime îşi ating limitele,” afirmă Handelsblatt. Dependenţa de materii prime este călcâiul lui Achille al economiei germane, scrie ziarul: “Industria este afectată de teama că sectorul high-tech din Germania poate fi izolat de furniturile sale esenţiale.”
Aceleaşi cercuri de afaceri care l-au finanţat pe Hitler bat din nou tobele de război. Articolul citează un interviu cu Dierk Paskert, managerul Resource Alliance fondată în 2011. Membrii alianţei includ Volkswagen, ThyssenKrupp, Bayer şi BASF — firme care fie au sprijinit direct planurile de război naziste sau ai căror predecesori au făcut-o. Acum ei lucrează îndeaproape cu guvernul german pentru a plănui cum Berlinul va securiza accesul la materii prime pe glob, prin forţă dacă este necesar.
Foamea industriei dependente de export a Germaniei pentru materiale şi pieţe este uriaşă. Conform Handelsblatt importurile germane de materii prime în ultima decadă aproape s-au triplat. “Bătălia pentru resurse este despre petrol şi gaz, dar şi minerale.” Handelsblatt dă o perspectivă detaliată a asemenea resurse foarte preţioase precum litiu, cobalt, crom, indiu şi elemente rare şi citează conflictul în creştere între puterile globale pentru asemenea resurse.
Paskert clarifică că burghezia germană este doritoare să folosească forţa militară împotriva rivalilor săi. Întrebat de Handelsblatt dacă vor fi fin nou războaie asupra resurselor, el explică: “Istoria arată că multe conflicte originează în lupta pentru resurse. Până acum a fost cel mai mult despre petrol şi gaz, dar şi tot mai mult despre minerale. Furnizarea de materii prime este baza pentru valoarea şi bogăţia unei ţări şi ca urmare are semnificaţie geopolitică. Prezenţa armatei SUA în Golful Persic sau expansiunea masivă a forţelor navale chineze sunt de asemenea destinate să protejeze asemenea interese.” Handelsblatt îşi asigură cititorii că această perspectivă găseşte sprijin în cercurile politice şi că pentru guvernul federal, “controlul materiilor prime” este o “chestiune strategică pentru politica externă”. Se pregăteşte pentru o situaţie unde “parteneriatele existente pentru resurse” sunt insuficiente şi “instrumente adiţionale de securitate şi militare sunt cerute.”
Reîntoarcerea unui imperialism german agresiv iniţiază o nouă etapă a conflictului inter-imperialist, ridicând ameninţarea unui Al Treilea Război Mondial.
Este tot mai clar că perioada de după Al Doilea Război Mondial – în timpul căreia burghezia germană a adoptat o poziţie pacifistă şi s-a bazat pe Washington să ducă războaie şi alte operaţii militare pe care imperialismul global s-a bazat — a fost abia un interludiu istoric.
Politicile de austeritate urmate de Uniunea Europeană după izbucnirea crizei economice mondiale au subminat piaţa europeană, care a furnizat baza pentru expansiunea comerţului şi producţiei germane în ultimele decade. Rezultatul este reîntoarcerea spectrelor trecutului aparent de mult îngropate, cum toate puterile imperialiste se pregătesc de război.
În secolul al XIX-lea Germania a ajuns târziu pe scenă să îşi ia locul în încăierarea pentru diviziunea lumii. Apoi a acţionat cu atât mai agresiv să îşi întărească interesele împotriva rivalilor săi şi de două ori a afundat lumea în război. Cu intensificarea crizei financiare şi economice a capitalismului global, imperialismul german se simte încă o dată îndemnat să intre în arenă.
După colapsul Uniunii Sovietice, clasa conducătoare americană a văzut o oportunitate pentru operaţii nedisputate în toată lumea. Pentru mai mult de o decadă, a dus “războaie preventive” în Orientul Mijlociu. Acum se întoarce tot mai mult către Asia şi a organizat un război global al dronelor în apărarea intereselor sale strategice şi economice. Preşedintele SUA Barack Obama pretinde autoritatea de a asasina chiar şi cetăţeni americani via atacuri cu drone.
Imperialismul francez foloseşte tot mai mult mijloace militare pentru a-şi apăra interesele în Africa şi Orientul Mijlociu. După ce a jucat un rol cheie în începerea războiului în Libia, precum şi în războaiele în fostele colonii franceze, Coasta de Fildeş şi Siria, acum invadează a patra ţară, Mali.
Ca burghezia germană, Japonia, aliatul strategic al Germaniei în Al Doilea Război Mondial, reacţionează la criză cu atacuri asupra clasei muncitoare acasă şi militarism în creştere în afară. Ca în anii 1930, acest militarism este în particular direcţionat împotriva Chinei şi este inflamat în conflictul asupra Insulelor Senkaku/ Diaoyu în Marea de Est a Chinei.
În aceste condiţii burghezia germană se re-înarmează. Handelsblatt afirmă răspicat că armata germană va fi recreată “pentru a fi folosită peste tot în lume.”
Marea majoritate a populaţiei germane se opune vehement la militarism. Faptul că Handelsblatt poate formula public scopurile burgheziei germane este mai presus de toate o acuzaţie devastatoare la adresa Partidului Verzilor, Partidului Social Democrat şi Partidului de Stânga. Ei au justificat repetat politica externă germană şi operaţiunile militare în Kosovo şi Afganistan, pretinzând fal că aceste războaie se bazează pe consideraţii democratice şi umanitare.
În ultimii 15 ani, asemenea forţe s-au mutat brusc la dreapta, aliniindu-se tot mai pe faţă cu interesele marilor afaceri germane şi militarismul german. Tăcerea lor asupra articolului Handelsblatt spune multe. Ei sunt de acord cu pregătirile de război.
Capitalismul încă o dată târăşte umanitatea către catastrofă, în condiţiile în care puterea distructivă a claselor conducătoare este mult mai mare decât în timpul celor două războaie mondiale ale secolului anterior. Deşi un nou război mondial va plasa un semn de întrebare asupra sorţii întregii rase umane, chiar către această finalitate clasele conducătoare şi sistemul lor social şi economic falimentar conduce umanitatea. Faţă de politicile barbarismului imperial şi conflict naţional, clasa muncitoare — în Germania, Europa şi în jurul lumii — trebuia avansa programul solidarităţii internaţionale şi revoluţiei socialiste.
The Return of German Imperialism
Germany is making intensive preparations to conduct new wars to secure resources. This was the unmistakable message of a lead article in Germany’s business newspaper Handelsblatt, “Expedition Resources: Germany’s new course.”
The article shows the real face of the German bourgeoisie. As in the first half of the twentieth century, when it twice played a central role in plunging humanity into world war, it is again moving to enforce its imperialist interests through war. “The previous political measures to secure raw materials are reaching their limits,” the Handelsblatt states. Dependence on raw materials is the German economy’s Achilles heel, the paper writes: “Industry is plagued by the fear that the high-tech sector in Germany could be cut off from essential supplies.”
The very same business circles that financed Hitler are again banging the war drums. The article cites an interview with Dierk Paskert, the manager of the Resource Alliance founded in 2011. Members of the alliance include Volkswagen, ThyssenKrupp, Bayer and BASF—firms that either directly supported Nazi war plans, or whose predecessors did. Now they work closely with the German government to plan how Berlin will secure access to critical raw materials across the globe, by force if necessary.
The hunger of Germany’s export-dependent industry for materials and markets is huge. According to Handelsblatt German raw material imports over the last decade have nearly tripled. “The battle for resources is about oil and gas, but also minerals.” Handelsblatt gives a detailed overview of such highly prized resources such as lithium, cobalt, chromium, indium and rare earth elements, and cites the growing conflict between the major powers over such resources.
Paskert makes clear that the German bourgeoisie is willing to use military force to secure such resources against its rivals. Asked by Handelsblatt whether there will once again be resource wars, he explains: “History shows that many conflicts are rooted in the fight for resources. Up to now it was mostly about oil or gas, but also increasingly minerals. The supply of raw materials is the basis for the value and wealth of a country and therefore has geopolitical significance. The presence of the US military in the Persian Gulf or the massive expansion of Chinese naval forces is also aimed at protecting such interests.” Handelsblatt assures its readers that this view finds support in political circles, and that for the federal government, “the control of raw materials” is a “strategic issue for foreign policy”. It is preparing for a situation where “the existing resource partnerships” are insufficient and “additional security and military instruments are required.”
The return of aggressive German imperialism initiates a new stage of inter-imperialist conflict, raising the threat of a Third World War.
It is increasingly clear that the period after the Second World War—during which the German bourgeoisie adopted a pacifist stance and relied on Washington to carry out the wars and other military operations on which world imperialism relied—was merely a historical interlude.
The austerity policies pursued by the European Union after the outbreak of the world economic crisis have undermined the European market, which provided the basis for the expansion of German trade and production in recent decades. The result is the return of apparently long-buried specters of the past, as all the imperialist powers prepare for war.
In the 19th century Germany arrived late on the scene to take its place in the scramble for the division of the world. Then it acted all the more aggressively to enforce its interests against its rivals and twice plunged the world into war. With the intensification of the financial and economic crisis of world capitalism, German imperialism feels once again compelled to enter the arena.
After the collapse of the Soviet Union, the American ruling class saw an opportunity for unchallenged operations all over the world. For more than a decade, it has waged “preventive wars” throughout the Middle East. Now it is also turning increasingly toward Asia and has organized a global drone war in defense of its strategic and economic interests. US President Barack Obama claims the authority to assassinate even American citizens via drone attacks.
French imperialism is increasingly employing military means to defend its interests in Africa and the Middle East. After playing a key role in starting the war in Libya, as well as wars in two former French colonies, Ivory Coast and Syria, it is now invading a fourth country, Mali.
Like the German bourgeoisie, Japan, Germany’s strategic ally in World War II, is reacting to the crisis with attacks on the working class at home and growing militarism abroad. As in the 1930s, this militarism is particularly directed against China and is currently being inflamed in the conflict over the Senkaku/ Diaoyu Islands in the East China Sea.
Under these conditions the German bourgeoisie is re-arming. The Handelsblatt bluntly states that the German army will be rebuilt “in order to be used all over the world.”
The vast majority of the German population is vehemently opposed to militarism. The fact that the Handelsblatt can so publicly formulate the goals of the German bourgeoisie is above all a devastating indictment of the Green Party, the Social Democratic Party and the Left Party. They have repeatedly justified German foreign policy and military operations in Kosovo and Afghanistan, falsely claiming these wars were based on democratic and humanitarian considerations.
In the past 15 years, such forces have moved sharply to the right, aligning themselves increasingly openly on the interests of German big business and German militarism. Their silence on the Handelsblatt article speaks volumes. They agree with the war preparations.
Capitalism is once again dragging mankind toward catastrophe, under conditions when the destructive power of the ruling classes is vastly greater than during the two world wars of the last century. Though a new world war would place a question mark over the fate of the entire human race, it is precisely to this end that the ruling classes and their bankrupt social and economic system are leading mankind. To the policies of imperialist barbarism and national conflict, the working class—in Germany, Europe, and around the world—must advance the program of international solidarity and socialist revolution.
- Ludwig Maximilians Universität München, Fakultät für Philosophie, Wissenschaftstheorie und Religionswissenschaft Munich Center for Mathematical Philosophy (MCMP) ↩
- Ludwig Maximilians Universität München, Fakultät für Philosophie, Wissenschaftstheorie und Religionswissenschaft Munich Center for Mathematical Philosophy (MCMP) ↩
Coments