A vorbi despre naţionalism la începutul sec. XXI ar putea părea un lucru desuet. A încerca o explicaţie plauzibilă şi comprehensivă după toate câte s-au întâmplat în Europa ultimilor două decenii este un act de mare risc, dar care risc merită a fi asumat.
Alegerea acestui subiect depăşeşte cu mult cadrul academic. El nu este şi nici nu trebuie să rămână un simplu exerciţiu intelectual. Compunerea subiectului pleacă de la o realitate obiectivă pe care o trăieşte omenirea, într-un mediu reconfigurat de modernitate şi inovaţie. Naţiunea se reinventează, reformându-şi totodată toate subrutinele sale conceptuale.
Aşa se face că, din nou, “o stafie bântuie Europa” chiar mai mult, lumea întreagă. Opţiunile în competiţie sunt tot mai marginale, dar în acelaşi timp tot mai puţin diferenţiate. Ele merg de la absolutizare, la negare totală. Între aceste două extreme, coexistă doar nuanţe pline de orgolii paternaliste.
Însă nimeni nu poate nega că în ultimele două secole cea mai puternică forţă politică manifestată în lume a fost naţionalismul.
To talk about nationalism at the beginning of 21st century might seem outdated. To try an plausible and comprehensive explanation after all that happened in Europe of the last two decades is a very risky act, but a risk worth to be taken.
Choosing this theme exceeds the academical framework. It isn’t and it shouldn’s remain just a simple intellectual exercise. The composition of the theme begins from an objective reality that humanity lives, in an environment reconfigured by modernity and innovation. The nation is reinventing itself, reforming in the same time all its conceptual subroutines. This is how, again, “a ghost haunts Europe” or even more, the whole world. The options in competition are increasingly marginal, but in the same time less differentiated. They run from absolutization, to total denial. Between these two extremes, there coexist only nuances full of paternalistic pride.
But no one can deny that in the last two centuries the strongest political force manifested in the world was nationalism.
[…] Mircea CHELARU – Naţionalismul şi Noua Europă […]