Ahmet OZALP
Globalization narrows down the field of authority and responsibility of nation-state in favor of both supra-national and sub-national actors. Capital, information and human mobility have dissolved the fundamental institutions of nation-state and nation-state has been restructured throughout globalization process. Therefore, concepts such as citizenship, democracy, equality and politics defined by nation-state scale in modern period have been the topics of discussion in the both local and global contexts. In this point, The European Union can be defined as a supra-nationally structured union and it aims to reach a political unity after economical integration. Political unity necessitates a relationship based on belongingness with citizens. European Charter of Local Self Government (1985) and Maastricht Treaty (1992) foresee a kind of citizenship providing the rights of free movement, residence and local participation for the citizens of the member countries to the Union. Moreover, however such an understanding of citizenship includes some aspects both which supplementing and conflicting the national citizenship, it is regarded as a superior citizenship. In this study, we will reveal the fact that by defining the citizen according to place, local citizenship law is a solid step to the European citizenship.
Problema integrării politice în Uniunea Europeană: cetăţenia europeană şi legea locală a cetăţeniei
Ahmet OZALP
Globalizarea îngustează domeniul autorităţii şi responsabilităţii statului naţiune în favoarea actorilor supra-naţionali şi sub-naţionali. Capitalul, informaţia şi mobilitatea umană au dizolvat instituţiile fundamentale ale statului-naţiune şi statul-naţiune a fost restructurat prin procesul de globalizare. Ca urmare, concepte precum cetăţenie, democraţie, egalitate şi politică definite de scala statului-naţiune în perioada modernă au fost subiectele de discuţie în context local şi global. În acest punct, Uniunea Europeană poate fi definită ca o uniune structurată supra-naţional şi ţinteşte să atingă o unitate politică după integrarea economică. Unitatea politică necesită o relaţie bazată pe apartenenţa cetăţenilor. Carta Europeană a Auto Guvernării Locale (1985) şi Tratatul de la Maastricht (1992) prevăd un tip de cetăţenie furnizând drepturile de circulaţie liberă, rezidenţă şi participare locală pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii. Mai mult, în orice caz o asemenea înţelegere a cetăţeniei include unele aspecte care suplinesc şi intră în conflict cu cetăţenia naţională, este privită ca o cetăţenie superioară. În acest studiu, vom releva faptul că prin definirea cetăţeanului după loc, legea cetăţeniei locale este un pas solid către cetăţenia europeană.
