Excelenţă,
Activitatea unui diplomat într-o zonă de “fierbinte” este multiplă şi complexă. Vă rugăm să ne precizaţi câteva aspecte de interes diplomatic referitoare la misiunea Domniei Voastre în Republica Irak.

Ţările aflate în perioada de tranziţie şi reconstrucţie post-conflict sunt într-o situaţie de o specificitate deosebit de accentuată. Drumul spre normalitate nu înseamnă, niciodată, conexarea la ceea ce a însemnat normalitatea anterioară conflictului. Practic, aproape nimic din ce s-a constituit drept parte a dimensiunilor politice, sociale, economice şi, adeseori, chiar culturale ale cadrului în care s-a derulat, odată, viaţa de zi cu zi în respectiva ţară nu mai poate fi reeditat şi nici nu este de dorit să fie reconstruit în aceleaşi coordonate. Omul de pe stradă se confruntă cu o nouă realitate, în cea mai mare parte recepţionată ca adversă, necorespunzând aşteptărilor sale. Viaţa acestuia este complexă, confruntat fiind cu insecuritatea fizică şi economică, personală şi a familiei sale. Valorile din perspectiva cărora se raportează la grupurile sociale de anterioară referinţă se modifică, după cum se modifică şi normele care-i ghidează viaţa. Implicit, are alte aşteptări de la structurile de autoritate nou create, pe criterii şi ele modificate. Toate acestea – şi multe altele – se constituie într-un cadru de mare dramatism, căruia noua clasă politică nu-i poate face faţă, sau la care se raportează ineficient atât ca urmare a lipsei de experienţă, cât şi a marii dificultăţi întâmpinate în a distribui forţele şi mijloacele – în cele mai multe cazuri insuficiente – în raport cu priorităţile, multe şi diverse, care grevează asupra actului de decizie. Concomitent, factorul intern de decizie politică se vede pus în faţa unei noi realităţi regionale şi, de regulă, chiar mondiale, la care este obligat să se raporteze nu doar din perspectiva propriilor interese, ci şi din cea a noului statut care îi este recunoscut / rezervat în structura regională şi internaţională de putere rezultată în urma conflictului, intern sau externe, care a afectat respectivul stat. Într-un astfel de cadru nici relaţiile pe care ţara în cauză le-a avut, anterior conflictului, cu alţi actori internaţionali – state sau grupuri de state – nu mai sunt aceleaşi, restructurarea fiind, de asemenea, majoră, cu repoziţionări în raport cu modificările propriului statut internaţional, precum şi ale statutului statelor de referinţă.
Acesta este, în linii mari, tabloul în funcţie de care reprezentanţa diplomatică a oricărei ţări trebuie să-şi planifice şi deruleze demersul diplomatic – deloc simplu de materializat – în raport cu un stat aflat în tranziţie post-conflict. Situaţie întru-totul valabilă în cazul raportării României la noul Irak. O Românie membră a Uniunii Europene şi a Alianţei Atlantice, stat activ şi responsabil în cadrul comunităţii internaţionale, care are de reînnoit relaţiile economice tradiţionale şi de valorificat adâncile afinităţi culturale cu un Irak la a cărui intrare în lumea democratică şi-a adus, inclusiv cu sacrificii, contribuţia şi la a cărui reconstrucţie este dispusă şi doreşte să contribuie pe baze şi în condiţii reciproc avantajoase.

Domnule Ambasador,
Republica Irak a reprezentat şi reprezintă o zonă de interes strategic pentru România. Odată cu trecerea la starea de refacere post-conflict, care sunt domeniile de interes şi cum s-au concretizat, practic, la nivelul relaţiilor bilaterale?

Interesele României coincid cu cele ale Irakului şi ale structurilor internaţionale din care ţara noastră face parte, anume în ceea ce priveşte stabilizarea post-conflict, asigurarea securităţii interne şi externe, reconstrucţia pe baze democratice, în plan politic, economic şi social, garantarea integrităţii teritoriale, reintegrarea în structurile regionale şi mondiale pe baza unui statut nou, recunoscut ca atare în plan internaţional, afirmarea acestui stat ca factor activ de stabilitate în regiunea de referinţă. Astfel, ţara noastră a participat, după cum este bine ştiut, la coaliţia care a asigurat înlăturarea regimului de dictatură a lui Saddam Hussein şi a contribuit activ, prin contigentul menţinut în Irak până în 2009, la depăşirea situaţiei critice reprezentată de confruntările sectare şi acţiunile insurgenţei, gestionate de elementele ataşate fostului regim, precum şi atacurilor teroriste întreprinse de structurile Al-Qaeda. De asemenea, România a contribuit la reconstrucţia instituţională a Irakului, precum şi la demersul ONU, NATO, UE şi al altor organizaţii internaţional, menit a orienta, facilita şi eficientiza tranziţia spre o normalitate politică, economică şi socială de factură democratică. Această contribuţie s-a realizat prin expertiza furnizată de diplomaţi cu rang înalt din MAE român, de reprezentanţi ai altor instituţii guvernamentale româneşti, precum şi prin ajutor umanitar şi ale acţiuni care s-au derulat şi se derulează în ţara noastră şi în Irak. Reconstrucţia MAE irakian, reformarea sistemului de justiţie şi penitenciar, democratizarea şi modernizarea forţelor armate şi poliţiei sunt exemple elocvente de cum a contribuit ţara noastră la revenirea spre normalitate a Irakului.
În acelaşi timp, având în vedere potenţialul economic de care Irakul dispune, mai ales în plan energetic, precum şi oportunităţile de afaceri pe care acest domeniu esenţial al economiei irakiene le prezintă, ţara noastră şi-a arătat disponibilitatea de a contribui la refacerea infrastructurii, de toate categoriile, şi la relansarea producţiei în toate domeniile, inclusiv prin investiţii întreprinse şi gestionate potrivit regulilor economiei de piaţă.

Excelenţă,
România, în cadrul alianţei NATO a intervenit în numeroase misiuni în zonele de conflict. Cum au fost percepute efectivele militare din detaşamentele Armatei române? Ce perspective de colaborare sunt la nivelul relaţiilor bilaterale pentru securizarea Irakului?

După cum am menţionat deja, ţara noastră şi-a adus contribuţia la înlăturarea regimului de dictatură şi la stabilizarea post-conflict a Irakului. Profesionalismul, dedicaţia şi nu în ultimul rând corectitudinea şi spiritul civic ce au caracterizat prezenţa şi acţiunile detaşamentului român în zonele de conflict din această ţară au fost şi sunt apreciate ca fiind exemplare de către autorităţile irakiene, de mass-media şi mai ales de către populaţia locală, indiferent de etnie, afiliere politică sau confesională. Asociat bunei imagini cu care, în memoria colectivă a localnicilor, s-au păstrat comportamentul şi rezultatele muncii românilor care au realizat numeroase obiective economice în Irak în perioada anterioară sancţiunilor impuse regimului de dictatură, conduita fără reproş al militarilor români în contextul menţionat a făcut ca relaţia cu populaţia şi autorităţile locale să nu fie marcată de asperităţi şi, cu atât mai puţin, de incidente. Astfel, contribuţia ofiţerilor români – din Ministerul Apărării şi din Ministerul de Interne – la demersul vizând reforma structurilor de putere irakiene, a putut fi una de substanţă, fără a fi grevată de resentimente, iar perspectivele acestui tip de colaborare cu partea irakiană sunt cât se poate de favorabile. Beneficiind de aceste bune auspicii, prin contactele şi dialogul care se derulează, la iniţiativa Ambasadei, între instituţiile de profil din ţara noastră şi cele irakiene au fost identificate direcţii şi acţiuni importante prin care conlucrarea bilaterală de această factură oferă garanţia unor rezultate de substanţă, cu relevanţă anume pentru securizarea Irakului. Vizitele în ţara noastră ale unor înalţi demnitari irakieni cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale, reprezentând instituţiile de forţă şi ministerele economice, discuţiile avute în contextul respectiv, au generat necesarul nivel de încredere în temeiul căruia s-au asigurat consistenţa şi perspective acestui domeniu de conlucrare.

Domnule Ambasador Prada,
Noile evoluţii din Irak – pe linia restabilirii ordinii de drept – impun strategii specifice. Ce rol ar putea avea România în implementarea acestora?

În calitate de stat membru al UE, România contribuie la realizarea obiectivelor EUJUST LEX, organism al Uniunii anume constituit pentru a desfăşura acţiuni menite a asista Irakul în construirea, modernizarea şi funcţionarea, potrivit principiilor statului de drept, a justiţiei şi politiei. Astfel, ţara noastră a avut şi are reprezentanţi, proveniţi din structura Ministerului român al Justiţiei, cu înaltă calificare şi foarte bine apreciaţi pentru activitatea desfăşurată în EUJUST LEX. Sunt, de asemenea, de evidenţiat acţiunile de transfer de experienţă către reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne din Irak, desfăşurate în România, în organizarea Ministerului Justiţiei şi Ministerului Administraţiei şi Internelor. Deosebit de bine apreciate de beneficiari, astfel de acţiuni urmează să aibă loc şi în cursul anului viitor, sub egida EUJUST LEX, şi, foarte probabil, în anii viitori, în temeiul unor aranjamente bilaterale.

Excelenţă,
Relaţiile economice au fost la nivel ridicat. Consideraţi că în prezent nivelul acestora se poate dezvolta în beneficiul ambelor state şi în ce domenii?

Nivelul substanţial, precum şi diversitatea schimburilor bilaterale din perioada anterioară sancţiunilor impuse regimului Saddam au relevat o complementaritate a celor două economii în baza căreia Ambasada lucrează pentru o revenire viguroasă a companiilor şi produselor româneşti pe piaţa irakiană. Imaginea foarte bună pe care agenţii economici, precum şi importurile din ţara noastră au lăsat-o în Irak – şi care se mai păstrează, încă, în memoria populaţiei locale şi a oficialităţilor centrale şi, în special, a celor locale – reprezintă o bună bază de reluare şi dezvoltare a relaţiilor economice cu Irakul. Acest obiectiv – firesc şi necesar a fi îndeplinit – constituie esenţa demersului diplomatic al Ambasadei. Este, însă, de evidenţiat că trăsăturile perioadei de tranziţie prin care trece Irakul şi economia acestei ţări constituie un cadru la care noua structură ce caracterizează potenţialul şi oferta de export a ţării noastre trebuie să se raporteze de o manieră cu totul nouă. Este, de asemenea, de subliniat că nu întotdeauna legile şi principiile economiei de piaţă avantajează agenţii şi produsele româneşti în relaţie cu piaţa irakiană. Deosebit de atractivă pentru companiile din ţări cu economii puternice, interesate în oferta deosebit de generoasă pe care o prezintă, în qvasi totalitatea dimensiunilor sale, piaţa irakiană nu este uşor de redobândit, inclusiv pe segmentele în care firmele româneşti erau puternic reprezentate. Precaritatea resurselor financiare şi deficitul de expertiză în ceea ce priveşte managementul riscului implicit intrării şi menţinerii pe pieţe străine restricţionează sau sancţionează, uneori drastic, tentativele agenţilor economici din ţara noastră de a acţiona în Irak. În aceste condiţii, demersul Ambasadei de selectare şi orientare a companiilor spre acele obiective în care se pot afirma potrivit potenţialului şi punctelor tari de care dispun s-a dovedit a fi extrem de util. Astfel, acţionând în conlucrare cu compartimentele de specialitate din Centrala MAE, cu Departamentul de Comerţ Exterior din Ministerul Economiei – reprezentat în Ambasadă prin Biroul de promovare comercial-economică -, precum şi cu camerele de comerţ din ţară, s-a reuşit dublarea, în cursul anului trecut, a volumului schimburilor bilaterale. În aceeaşi formulă de conlucrare, au fost sprijinite să-şi îndeplinească sarcinile contractuale companiile care acţionează, deja, în Irak şi s-a reuşit promovarea altora, inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea de contracte de peste o sută de milioane USD, obiectiv ce părea greu de atins în anii anteriori. Recentele reuşite de acest gen constituie, pentru Ambasada şi partenerii din ţară menţionaţi, elemente de referinţă în temeiul cărora acţionăm pentru introducerea pe piaţă a unor companii de renume din ţara noastră în domeniul construcţiilor, tehnologiei informaţiilor, telecomunicaţiilor, transporturilor. O atenţie aparte acordăm caracteristicilor şi condiţiilor tehnico-financiare a obiectivelor complexe şi/sau de mari dimensiuni pentru a căror realizare selectăm şi încurajăm participarea companiilor româneşti specializate în construcţia de baraje, în amenajări funciare şi gestionarea resurselor de apă, în producţia şi transportul energiei, în energiile regenerabile, precum şi în alte domenii în care experienţa dobândită în ţară şi, uneori, peste hotare poate fi valorificată deosebit de profitabil în Irak. În colaborare cu instituţiile şi organismele menţionate acţionăm pentru ca exportul de cereale şi produse alimentare, de tractoare şi maşini agricole, autocamioane şi autobuze, vagoane şi instalaţii pentru căile ferate, mobilă şi produse chimice, confecţii şi încălţăminte – bine primite pe o piaţă de tradiţie – să fie gestionat de companii şi oameni de afaceri români, care să înlocuiască pe intermediarii străini, care, nu în puţine cazuri, pe lângă că au diminuat substanţial veniturile provenite din export, au afectat şi imaginea produselor şi producătorilor români.
O modalitate nouă prin care urmărim dezvoltarea şi diversificarea schimburilor comerciale şi a cooperării economice este cea a încurajării parteneriatelor, de tip twining, între unităţi teritorial-administrative din cele două ţări. Sunt, astfel, în curs de finalizare, unele chiar pe punctul de a intra în vigoare, înţelegeri de acest fel între Bucureşti şi Bagdad, Judeţul Braşov şi Guvernoratul Erbil, Judeţul Mureş şi Guvernoratul Misan, Judetul Dolj şi Guvernoratul Sulaymaniyah, Judeţul Neamţ şi Guvernoratul Kirkuk, Judeţul Arad şi Guvernoratul Duhok, fiind lansate solicitări de înfrăţire pentru Judeţul Prahova din partea Guvernoratului Basrah, din partea Guvernoratului Ninewah pentru Judeţul Maramureş, precum şi din partea Judeţului Suceava pentru un guvernorat ce urmează a fi identificat de Ambasadă ca potrivit caracteristicilor ofertantului din România. Dialogul care are loc în acest context între conducerile administrative şi cercurile de afaceri din respectivele unitaţi teritoriale a scos în evidenţă eficienţa căilor directe de comunicare în convenirea de schimburi comerciale şi contracte în diferite domenii ale cooperării social-economice, culturale şi ştiinţifice, inclusiv prin co-investiţii vizând realizarea unor obiective de anvergură, precum fabrica de montaj tractoare la Sulaymaniyah şi Al-Amarah (Guvernoratul Misan), facilitatea de montaj tramvaie la Duhoc, unităţi de procesare a produselor alimentare la Erbil şi Kirkuk. Interesante şi de o valoare aparte pentru imaginea României în Irak rezultă a fi şi iniţiativele, implicite înţelegerilor de conlucrare în plan teritorial, de înfrăţire între instituţii de învăţământ superior româneşti şi irakiene, exemple în acest fel fiind cele în curs de convenire între Universitatea de ,Petrol şi Gaze din Ploieşti şi cea similară din Basrah, precum şi între Universitatea din Craiova şi cea din Sulaymaniyah.
O evidenţiere aparte se cuvine a fi făcută în ceea ce priveşte cooperarea între România şi Republica Irak în planificarea şi derularea reformei economiei irakiene. În mod concret, la data actuală se află în procedura internă irakiană un acord de cooperare bilaterală, la nivel guvernamental, în temeiul căruia România urmează să acorde asistenţă complexă în procesul de reformă a sistemului financiar, bancar, fiscal şi de asigurări din Irak. Această contribuţie a ţării noastre la reconstrucţia pe baze moderne a ceea ce poate fi considerat a fi vârful de lance a oricărei economii conferă o dimensiune aparte rolului pe care România îl are de jucat în punerea bazelor noului Irak.

Excelenţa Voastră,
În plan geopolitic Irakul este considerat unul din competitorii mondiali în domeniul resurselor energetice. Din acest punct de vedere Irakul a fost un partener strategic pentru România. În etapa actuală, care sunt direcţiile prioritare şi orientările Bagdadului privind relaţiile cu partenerii istorici, din care România a făcut parte?

Resursele de petrol şi gaze de care dispune Irakul situează această ţară în grupul statelor, puţine la număr, care au un cuvânt hotărâtor în ceea ce priveşte piaţa mondială de energie bazată, încă, pe producţia şi consumul de combustibili fosili. Grav afectate de războiul irakiano-iranian, precum şi de conflictele din Golf, inclusiv de cel care a condus la căderea lui Saddam, precum şi de confruntările sectare şi acţiunile teroriste ulterioare operaţiunilor militare, infrastructura şi producţia de petrol a Irakului au revenit, în ultimul an, la un grad de eficienţă care se apropie de nivelul aşteptărilor. Importantele investiţii efectuate de principalii jucători mondiali de pe piaţa de profil îşi spun cuvântul, astfel încât producţia de petrol a Irakului a reuşit să o depăşească pe cea a Iranului. Se apreciază că, prin realizarea ambiţiosului plan pe care Bagdadul îl are în vedere în ceea ce priveşte identificarea de noi zăcăminte şi punerea lor în valoare, în paralel cu intensificarea exploatării câmpurilor deja în funcţiune, Irakul ar putea să ajungă şi chiar să depăşească Arabia Saudită. Este evident că în aceste condiţii competiţia între statele şi companiile cu renume în explorarea şi exploatarea petrolului este una deosebit de acerbă. Ca ţară cu recunoscută experienţă în acest domeniu, România a fost un jucător important în Irak şi, în continuare, companiile româneşti sunt aşteptate să acţioneze pe această piaţă. Ceea ce înseamnă prezenţa actuală românească în industria petrolului din Irak nu corespunde, însă, nici pe departe potenţialului tehnologic şi expertizei de care dispune ţara noastră în domeniul de referinţă. Principala cauză a acestei evidente subreprezentări a companiilor româneşti de profil în Irak este incapacitatea lor financiară de a se angaja în competiţia pentru adjudecarea de proiecte în faţa unor contra-candidaţi incomparabil mai potenţi sub aspectul capitalului de care dispun. Astfel că, pentru moment, cele câteva companii care operează în Irak o fac în calitate de subcontactori. Pentru a mări prezenţa românească în domeniul petrolului, Ambasada are preocupări atât în ceea ce priveşte identificarea celor mai favorabile formule de intrare pe piaţă (ca, de exemplu, locul de extracţie şi partenerul de cooperare), cât şi în încurajarea şi a altor companii specializate în foraj, în alte servicii up şi down stream sau în producţia de utilaj petrolier să lucreze în Irak. Este, însă, de semnalat că există reţineri justificate în ceea ce priveşte angajarea în astfel de acţiuni, mai ales în foraj, acestea presupunând investiţii destul de mari, în condiţiile în care nu există, încă, un cadru legal care să garanteze respectivele investiţii.
Deşi insuficient dezvoltat, la data actuală, însă creditat cu perspective demne de luat în considerare, domeniul resurselor regenerabile este, de asemenea, avut în vedere de companiile româneşti de profil. Ofertele venite din ambele direcţii – a furnizorului român de know-how şi tehnologie, cât şi a partenerului şi beneficiarului irakian – vin să certifice importanţa acestui tip de cooperare pentru care viitorul are în cont garanţii de eficienţă încă greu de evaluat.

Domnule Ambasador,
Înainte de 1989 foarte mulţi studenţi irakieni au studiat în România. Odată cu revenirea în Irak au dus mai departe impresiile de spre ţara noastră, unele fiind la superlativ. Consideraţi că la nivelul anului 2012 pot fi redeschise aceste căi de comunicare şi că învăţământul românesc actual ar putea să pregătească noii specialişti pentru noua Republică Irak?

Pregătirea de specialişti irakieni în învăţământul superior din ţara noastră a fost şi rămâne unul din cei mai importanţi factori care au favorizat şi facilitează derularea relaţiilor bilaterale cu Irakul. Numărul relativ ridicat al acestora, precum şi poziţionarea lor în viaţa economică şi social-politică ale noului Irak sunt elementele ce dau soliditate şi asigură perspectiva raporturilor cu această ţară. Situaţia specială în care se află Irakul – anume în tranziţie spre o societate de tip democratic, cu reguli şi norme care presupun adaptarea întregului sistem educaţional la specificul impus de noile cerinţe ale pieţei forţei de muncă – repoziţionează în mod avantajos această ţară în relaţiile cu România inclusiv din acest punct de vedere. Experienţa dobândită de ţara noastră în trecerea de la o economie centralizată, specifică regimurilor comuniste, spre una bazată pe legile economiei de piaţă, precum şi prefacerile implicite întregului parcurs spre statutul de stat membru în structurile europene şi euroatlantice recomandă România ca fiind un reper faţă de care să poată fi modelat demersul de reconstrucţie a noului Irak capabil şi dorind să se reinventeze în coordonatele unui stat democratic, debarasat de trecutul petrecut sub dictatură. Aspectele menţionate se constituie drept elemente de referinţă în funcţie de care factorii decidenţi irakieni au optat să se relaţioneze de o manieră constructivă la sistemul românesc de învăţământ superior în formarea generaţiilor de specialişti care urmează să constituie structura de rezistenţă a tot ce urmează să dea consistenţă edificiului social din această ţară, în toate dimensiunile sale. În consecinţă, România a fost aleasă să fie una din principalele destinaţii în care urmează să se materializeze programul strategic adoptat de autorităţile de la Bagdad de pregătire a noii elite irakiene prin studii universitare şi doctorale efectuate în ţări cu sisteme de învăţământ cu demonstrată eficienţă. În fapt, începând cu acest an, chiar înainte ca cele convenite în discuţiile bilaterale să fie oficializate printr-un document de referinţă, un prim eşalon de doctoranzi a sosit în universităţile din România, păşind pe calea în care vor fi urmaţi, anual, de alte mii de studenţi şi doctoranzi în medicină, inginerie, ştiinţe exacte, agronomie, arhitectură, ştiinţe economice şi ştiinţe sociale. Este, cred, cea mai bună investiţie prin care, într-o formulă de cooperare de o anvergură aparte, România şi Republica Irak se conectează la un viitor creditat cu aspiraţii gestionate în comun.

Excelenţă,
Vă mulţumesc şi vă dorim mult succes în dificila şi frumoasa misiune!

Interviu realizat de Vasile Simileanu