Irakul, cu vechea, bogata şi fascinanta sa istorie este, fără îndoială, şi va rămâne o carte deschisă. Carte în care vorbeşte o istorie de mai multe ori milenară, de la cea mai veche scriere literară a umanităţii – Epopeea lui Ghilgameş – şi de la babilonianul monarh şi legiuitor Hamurabi, trecând prin fabuloasa emulaţie spirituală şi culturală a omayyazilor şi abbasizilor, până la revirimentul contemporaneităţii care aşează Irakul şi pe irakieni pe un binemeritat loc al marilor contributori la dezvoltarea civilizaţiei şi a spiritualităţii universale. Un patrimoniu istoric irakian care şi-a păstrat neştirbită însemnătatea şi puterea de seducţie până în zilele noastre, în pofida multelor turbulenţe şi convulsii pe care vremurile le-au trecut peste ţara şi peste poporul de la Tigru şi Eufrat.
Astăzi, eliberat din chingile dezumanizatoare ale unui regim politic autarhic şi concentraţionar, angajat în amplul efort de regăsire a identităţii sale profunde, de reconstrucţie, propăşire şi revenire la locul care i se cuvine în concertul naţiunilor şi al valorilor lumii contemporane, Irakul nu îşi ascunde – şi cu îndreptăţire – nici mândria de a fi depozitar al unui trecut prin care s-au perindat mai toate marile civilizaţii ale istoriei universale şi nici hotărârea de a-şi edifica un viitor gândit în armonie cu aspiraţiile, potenţialele şi specificitatea sa naţională, cutumiară şi culturală.
În dubla sa calitate de orientalist-arabist şi de diplomat, autorul rândurilor de faţă a avut privilegiul de a cunoaşte, de visu, Irakul în al cărui tărâm a păşit nu o dată, cunoscându-i oamenii, frumuseţile, valorile şi speranţele, ospitalitatea şi deschiderea prietenoasă spre dialog, comunicare şi schimb de valori materiale şi spirituale cu popoarele şi naţiunile lumii. Şi poate că tocmai aceste atuuri şi comunitatea de idealuri au permis şi au susţinut dezvoltarea unor trainice, fructuoase şi pluriforme legături de prietenie şi conlucrare între România şi Irak, între oamenii de la Dunăre şi Marea Neagră şi cei de la Tigru şi Eufrat.
În luna martie a acestui an, România şi Irakul au sărbătorit împlinirea a 90 de ani de la stabilirea relaţiilor politice a căror vârstă reală este, însă, mai veche dacă se are în vedere că, într-o formă neinstituţionalizată, contacte şi legături directe au avut loc, la nivelul cel mai înalt încă în perioada de după primul Război Mondial.
În mod firesc, pilonul legăturilor de prietenie dintre România şi Irak îl constituie segmentul cooperării economice şi al schimburilor comerciale, favorizate de climatul politic propice şi înscrise pe o traiectorie constant ascendentă, ceea ce nu înseamnă că ambele ţări nu au acordat şi nu acordă o atenţie egală şi legăturilor lor în celelalte componente ale cooperării bilaterale, dintre care nu lipseşte domeniul culturii, ştiinţei, învăţământului, dezvoltării tehnologice şi în alte sectoare apropiate. Am aminti, doar ca exemplu mai recent, apariţia la Baghdad, în 1995, a unei antologii de poezie românească, purtând titlul de Kāna Yağib (Ar fi trebuit), carte premiată de Uniunea Scriitorilor Irakieni. Şi exemplele, numeroase, ar putea continua.
În acest context vine să se înscrie şi un important şi inedit eveniment în calendarul legăturilor culturale şi sociale dintre România şi Irak, eveniment care constituie o premieră absolută în cronica acestor relaţii.
Este vorba, anume, de organizarea, în cursul lunii octombrie, în oraşul maramureşean Baia Mare, a “Zilelor culturii româno-irakiene”. Beneficiind de susţinere şi încurajare din partea Ambasadei Republicii Irak şi personal a Excelenţei Sale domnul ambasador Mohammed Saeed Al-Shakarchi, precum şi a inimoasei societăţi editoriale private “Proema” din Baia Mare, ai cărei întemeietori şi animatori, Cornelia, Alexandru şi Emanuel Peterliceanu, sunt legaţi de poporul irakian prin vechi şi trainice fire sentimentale şi profesionale, evenimentul îşi propune să ofere, într-un interval de timp scurt, o imagine cât mai grăitoare şi diversificată a patrimoniului cultural şi spiritual al celor două popoare. Organizarea unei expoziţii comune de pictură, artă şi tradiţii etnografice şi folclorice, evoluţia unor ansambluri populare care prezintă piese reprezentative din muzica şi dansul folcloric românesc şi irakian, exponate de artizanat autentic sunt câteva din manifestările care se regăsesc pe agenda evenimentului, lor adăugându-li-se alte două momente de rezonanţă deosebită.
Este vorba, în primul rând, de ceremonia de înfrăţire între judeţul Maramureş din nordul extrem al României şi guvernoratul irakian Wasit. Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât la realizarea lui participă două zone de referinţă pentru geografia fizică şi de civilizaţie a celor două ţări: Maramureş, străveche vatră a românismului, fidel păstrător al excepţionalului patrimoniu local de tradiţii etnografice, folclorice, sapienţiale şi culturale şi activ focar de iradiere spirituală şi naţională şi provincia Wasit, fostul Al-Kut, scăldată de apele bătrânului Tigru şi ale Tigrului Mic (Duğayla), centru istoric, grânar al Irakului şi areal puternic angajat în dezvoltarea contemporană a ţării.
Evenimentul se desfăşoară sub auspiciile Consiliului Judeţean Maramureş, Consiliului Guvernoratului Wasit, Ambasadei irakiene şi ale Editurii ”Proema” din Baia Mare şi este onorat de prezenţa înalţilor reprezentanţi ai conducerii administrative a celor două provincii, ai Ministerelor român şi irakian ale Culturii şi Afacerilor Externe, alături de personalităţi reprezentative ale vieţii culturale, de membri sau conducători ai uniunilor scriitorilor din ţările învecinate cu România şi, desigur, de o parte dintre poeţii ale căror creaţii au fost incluse în antologie.
Este un moment care, cu certitudine, va aduce o substanţială contribuţie la strângerea relaţiilor umane, culturale, economice şi administrative şi, în egală măsură, la dinamizarea legăturilor bilaterale în plan politic şi economic din România şi Irak.
În acelaşi cadru are loc şi lansarea unei duble antologii bilingve româno-arabe din poezia română şi irakiană contemporană, avânt drept titlu semnificativ “Punţi între sentimente”. Antologia, iniţiată şi publicată de Editura ”Proema”, a fost realizată de ambasador prof. Dumitru Chican, cu sprijinul nemijlocit al domnului ambasador al Irakului şi adună între coperţile sale prestigioase nume ale creaţiei lirice româneşti şi irakiene: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu şi alţii se vor întâlni, prin vers, cu Badr Šākir As-Sayyāb, Buland Al-Haydari, Nāzik Al-Mala’ika, Salah Niyāzi, Abbud Al-Ğābiri ş.a., pentru ca, împreună, să adauge încă o punte – cea a sentimentelor şi a poeziei – la cele care, deja, unesc popoarele român şi irakian.
Punţi care, cu siguranţă, vor rămâne adânc încrustate în cronica prieteniei dintre două ţări şi două popoare animate de aceleaşi idealuri şi năzuinţe: România şi Republica Irak.
Coments