“A rock,
Breathing with the lungs of a lunatic,
That is it,
This is the twentieth century.” (A Mirror for the Twentieth Century: Adonis – Ali Ahmad Said, 1930 –
Recently a contradictory, but in important areas, remarkably sunny opinion poll on “progress” in Iraq, conducted in April, was released. (i)
It was, it has to be said, a divide and rule sort of survey as it split respondents in to Shia, Sunni, Kurdish – the Shia, obviously were largely supportive of Prime Minister Nuri al Maliki, from the Iranian backed Dawa Party.
However, for those in the West wishing a phoenix to rise from Iraq’s ashes – the illegal invasion, occupation, destruction, resultant mass graves of maybe one and a half million beings, the million orphans, the over four million displaced, the unimaginable, near industrial scale, often daily carnage, nearly a decade on – incredibly, things are looking up.
Around half the respondents thought Iraq was going in the right direction and that Nuri al Maliki was OK at the steering wheel. (Don’t mention torture, secret prisons, hasty swathes of executions and a largely more than questionable judiciary.)
Near three quarter polled said it: “… was more important to have a strong leader to keep Iraq stable, even if it meant giving up some freedoms.”
Arguably then they would have done better with President Saddam Hussein. He even managed to keep the lights and water on for longer, the streets safe and grenade and car bomb free (with the exception of the occasional car bombs, allegedly courtesy of CIA-backed, former post-invasion, interim, allegedly British passport holding “Prime Minister” Iyad Allawi’s Iraq National Accord’s handiwork.)
Seemingly, if an election were held immediately, al Maliki’s Dawa Party would be a popular choice. An unasked question was whether that would be because of the cited fraud, death threats, confiscation of the life-line ration cards until people voted the “right way”, as in previous “free and fair”, post-invasion elections.
In questions on key issues, fifty nine percent opined that security had improved and – fifty percent that basic services had. Both starkly contradict reality.
Here is the current British Foreign and Commonwealth overview on security in Iraq (ii):
“We advise against all but essential travel to the whole of Iraq … terrorists and insurgents maintain the ability to conduct attacks throughout Iraq, including regular attacks in Baghdad, Basra, Mosul and Kirkuk. Major attacks within the last six months include:
• On 13 June 2012, a series of car bombs detonated across Iraq, including Hilla, Kirkuk, Karbala and 8 bombs in Baghdad, killing over 80 people and injuring nearly 300.
• On 19 April 2012, a series of car bombs detonated across Iraq, killing 34 people and injuring 120.
• On 20 March 2012, a series of car bombs detonated across Iraq, including in Hilla, Kirkuk, Karbala, and Baghdad, killing at least 40 people and injuring more than 100.
• On 4 March 2012, gunmen attacked police check-points around the town of Haditha in Anbar province, Western Iraq. 27 policemen, including two senior commanders were killed and several others wounded. Al Qaeda-Iraq claimed responsibility for the attacks.
• On 23 February 2012, a series of coordinated attacks across Iraq, including in Baghdad, Salah al-Din, Kirkuk, Anbar and Babil, killed at least 50 people and injured hundreds more.
• On 27 January 2012, a suspected car bomb attack in the Zafaraniya district of Baghdad killed and injured a large number of people.
• On 24 January 2012, a number of suspected car bomb attacks in the Sadr City area of Baghdad killed several people and injured many more.
• On 5 January 2012, 45 pilgrims died in a suicide attack in Nasiriya and 27 people died as a result of bombings in the Sadr City and Kadhimiya areas of Baghdad. More than 130 people were reported wounded in these attacks.
• On 22 December 2011, a series of co-ordinated bomb attacks in Baghdad killed and injured a large number of people.
• On 5 December 2011, bomb attacks against Shi’a pilgrims marking Ashura in al-Hilla and Baghdad killed and injured over 70 people.
• On 28 November 2011 in Baghdad international zone, a car exploded near the Council of Representatives VIP entrance which killed one person and injured several others.
• On 26 November 2011 in Baghdad, three improvised explosive devices in Rusafa district killed 8 and injured 13, and an attack on the Abu Ghaib-Fallujah road to the west of Baghdad killed 7 and injured 28.
• On 24 November 2011, three improvised explosive devices exploded in a Basra marketplace killing 19 people and injuring 65.”
Further, foreigners in Iraq are: “ … high value targets to terrorists, insurgents and criminals who conduct frequent and widespread lethal attacks …”
The Foreign Office also advise seeing their “Terrorism Abroad” page (hyperlinked.)
Their web page is clearly not updated regularly.
On 16th June, fifty one people were killed and one hundred and fifty four injured in attacks across Iraq. (iii) On 17th June nineteen were killed and fifty three injured in further violence.(iv)
In 2011 Iraq had second highest death toll in the world for deaths resulting from terrorism, just behind liberated Afghanistan which topped the list, according to a US study.(v)
The US State Department: “warns U.S. citizens against all but essential travel to Iraq given the dangerous security situation. Civilian air and road travel within Iraq remains dangerous. (There are) ongoing security concerns for U.S. citizens in Iraq, including kidnapping and terrorist violence.”
Threats of attack … throughout Iraq continue, including in the (super fortified) Baghdad International Zone.
“(Attacks include) roadside improvised explosive devices (IEDs), Explosively Formed Penetrators; magnetic IEDs placed on vehicles; human and vehicle-borne IEDs, mines placed on or concealed near roads; mortars and rockets, and shootings using various direct fire weapons. Numerous insurgent groups remain active throughout Iraq.”(vi)
So who conducted a survey painting such an optimistic picture? (Though even the most committed fantasist has had trouble in some areas.)
None other than the National Democratic Institute (NDI), whose “Chairman” (sic) is Madeleine K. Albright, former US Secretary of State and who, as former US Ambassador to the UN, thought the price of the lives of half a million Iraqi children were a: “price … worth it.”
The NDI has even: “established the Madeleine K. Albright Grant, to recognize the contribution she has made in … improving the lives of women across the globe.”(vii)
Tell that to the mothers of her child sacrifices across Iraq.
The Institute describes itself as: “a nonprofit, nonpartisan organization working to support and strengthen democratic institutions worldwide through citizen participation, openness and accountability in government.”
For a “nonpartisan” open and accountable Institute their supporters(viii) include a remarkable array of governments, arguably partisan Foundations and multi-lateral institutions. For a “non-profit” it seems eye wateringly well financially backed.
Earlier this year NDI employees in Egypt were accused of being spies and working to destabilize Egypt, with the authorities placing a travel ban on them and others connected with a case which is ongoing.
An illuminating insight (ix) is that: ”NDI began working with reform-minded Iraqi politicians in 1999 and established an in-country presence throughout Iraq in June 2003.” (Thus: “in-country” a month after George W. Bush declared “Mission Accomplished.”)
Since the US had no diplomatic or any other presence in Iraq since, as the British, they fled ahead of the missiles and bunker busters of Desert Storm in 1991, an educated guess would be that they were working with the likes of “reform minded” foreign passport holders such as convicted embezzler and CIA funded beneficiaries Ahmed Chalabi, Iyad Allawi and their ilk.
The link above has a helpful “Select a Country” facility for the NDI’s other areas of operation. To paraphrase William Blum: No oil, mineral producing or strategically useful country too small, too far away not to be apparently reform-mindedly involved in.
The heartening survey on Iraq’s progress since its 2003 destruction, was carried out by Greenberg, Quinlan Rosner Research.(x) Their website makes further enlightening reading.
Stanley B. Greenberg, Chairman and CEO: “has served as polling advisor to presidents and prime ministers, CEOs … in the US and around the world, including President Bill Clinton and Vice President Al Gore, British Prime Minister Tony Blair, President Nelson Mandela, as well as the national leaders in Israel, Europe and Latin America.”
Greenberg’s corporate clients include Boeing, Microsoft and other global companies.
Also, in 1999 Greenberg co-founded Democracy Corps, an organization: “born out of outrage over the impeachment of President Clinton … the leading organization providing in-depth research and strategic advice to progressive groups, candidates and leaders.”
When Karl Rove listed in the Wall Street Journal ten steps to regain the Republican majority, step one was to create a Democracy Corps.”
When Greenberg’s (clearly non-partisan book) “Dispatches from the War Room: In the Trenches with Five Extraordinary Leaders”, was published, George Stephanopoulos concluded: “No single strategist has done more to lay the foundation for modern progressive politics – across the globe.”
Stanley Greenberg: “conducts polls for the Israel Project in the US, Europe and the Arab world …”
“The New Yorker reported Ehud Barak’s victory in 1999 as … just another Greenberg client taking his place as the head of state.”
Apart from 1999 clearly being an auspicious year for the forward march of US manipulation of the aspirations of other far away countries, careful reading of the background to the optimistic Iraq poll, is dazzlingly illuminating in a far wider context.
Notes
i. http://abunoass.net/uploads/pdf/greenbergen.pdf
v. http://www.mb.com.ph/articles/362474/us-terrorist-attacks-worldwide-decline
vi. http://travel.state.gov/travel/cis_pa_tw/tw/tw_5653.html
vii. http://www.ndi.org/albright_grant
viii. http://www.ndi.org/who_supports_our_work
ix. http://www.ndi.org/content/iraq
x. http://gqrr.com/index.php?ID=1
Irak: crime de război, minciuni şi statistici
Global Research,18 iunie 2012
http://www.globalresearch.ca/iraq-war-crimes-lies-and-statistics/31492
18 iunie 2012
Regiune: Orientul Mijlociu & Africa de Norda
Tematică: Dezinformare media
Raport aprofundat: IRAQ REPORT
“O piatră,
Respirând cu plămânii unui lunatic,
Acesta este,
Acesta este secolul al douăzecelea.” A Mirror for the Twentieth Century: Adonis (O oglindă pentru secolul al douăzecelea: Adonis) – Ali Ahmad Said, 1930 –
Recent, un contradictoriu, dar în domenii importante, remarcabil sondaj de opinie însorit asupra “progrese” în Irak, realizat în luna aprilie, a fost publicat. (i)
A fost, trebuie să fie spus, un fel de sondaj divide şi conduce după cum a divizat respondenții în sunniți, șiiţi, kurzi – șiiții, în mod evident, l-au susţinut în mare măsură pe premierul Nuri al Maliki, din partidul Dawa sprijinit iranian.
Cu toate acestea, pentru cei din Occident care doresc un phoenix să se ridice din cenușă Irakului – invazia ilegală, ocupație, distrugere, morminte rezultate în masă de peste un milion și jumătate de ființe, milioanele de orfani, cei peste patru milioane de strămutaţi, inimaginabilul, aproape la scară industrială, de multe ori carnagiu de zi cu zi, de aproape un deceniu – incredibil, lucrurile merg bine.
Aproximativ jumătate din respondenți au considerat că Irakul se îndreaptă în direcția cea bună și că Nuri al Maliki a fost OK la conducere. (A nu se menționa tortura, închisorile secrete, desfăşurările pripite de execuții și sistemul judiciar mai mult decât sub semnul întrebării.)
Aproape trei sferturi din cei chestionaşi au spus: “… era mai important să aibă un lider puternic pentru a menține Irakul stabil, chiar dacă aceasta însemna renunțarea la unele libertăți.”
Se poate argumenta că atunci ei ar fi făcut mai bine cu președintele Saddam Hussein. El a reușit chiar să păstreze luminile și apa mergând mai mult timp, străzile în condiții de siguranță și libere de grenade și maşini cu bombe (cu excepția mașinilor cu bombe ocazionale, se presupune că prin bunăvoința sprijinitului de CIA, fost post-invazie, interim, deținător de pașaport pretins britanic “Prim-ministru”, Iyad Allawi Irak National Accord.)
Aparent, în cazul în care alegerile ar avea loc imediat, Partidul Dawa al lui Maliki ar fi o alegere populară. O întrebare neîntrebată era dacă asta ar fi din cauza fraudei citate, amenințărilor cu moartea, confiscarea taloanelor de rații linie de viață până când oamenii au votat “calea cea dreaptă”, la fel ca în alegerile post-invazie anterioare “libere și corecte”,.
În întrebări cu privire la aspectele cheie, cincizeci și nouă la sută au fost de părere că securitatea s-a îmbunătățit – cincizeci la sută că serviciile de bază. Amândouă contrazic realitatea puternic.
Aici este actuala privire de ansamblu britanică de externe și aCommonwealth-ului privind securitatea în Irak (ii):
“Nu se recomandă ci doar călătoria esențială în întreg Irakul … teroriști și insurgenți mențin capacitatea de a efectua atacuri pe întreg teritoriul Irakului, inclusiv atacuri regulate în Bagdad, Basra, Mosul și Kirkuk. Atacurile majore în ultimele șase luni includ:
- La 13 iunie 2012, o serie de maşini cu bombă au fost detonate în Irak, incluzând Hilla, Kirkuk, Karbala şi 8 bombe în Baghdad, omorând peste 80 persoane şi rănind aproape 300.
- La 19 aprilie 2012, o serie de mașini capcană au fost detonate peste Irak, provocând moartea a 34 de persoane și rănind 120.
- La 20 martie 2012, o serie de mașini capcană au fost detonate în Irak, inclusiv în Hilla, Kirkuk, Karbala, și Bagdad, omorând cel puțin 40 persoane și rănind mai mult de 100.
- La 4 martie 2012, persoane înarmate au atacat punctele de control ale poliției din jurul orașului Haditha din provincia Anbar, vestul Irakului. 27 polițiști, inclusiv doi comandanți superiori au fost uciși și alți câțiva răniți. Al-Qaida din Irak a revendicat atacurile.
- La 23 februarie 2012, o serie de atacuri coordonate în întregul Irak, inclusiv la Bagdad, Salah al-Din, Kirkuk, Anbar şi Babil, au ucis cel puțin 50 de persoane și au rănit alte câteva sute.
- La 27 ianuarie 2012, un atac cu bombă suspectat în districtul Zafaraniyah din Bagdad a ucis și a rănit un număr mare de persoane.
- La 24 ianuarie 2012, o serie de atacuri cu bombă suspecte, în zona Sadra orașului Bagdad a ucis mai mulți oameni și a rănit mult mai mulți.
- La 5 ianuarie 2012, 45 pelerini au murit într-un atac sinucigaș în Nasiriya și 27 persoane au murit ca urmare a unor atacuri cu bombă din orașul Sadr și zonele Kadhimiya din Bagdad. Mai mult de 130 persoane au fost raportate rănite în aceste atacuri.
- La 22 decembrie 2011, o serie de atacuri cu bombă coordonate în Bagdad a ucis și a rănit un număr mare de persoane.
- La 5 decembrie 2011, atacuri cu bombă împotriva pelerinilor Shia marcând Ashura în Al-Hilla și Bagdad au ucis și rănit peste 70 de persoane.
- La 28 noiembrie 2011, în zona internațională Bagdad, o mașină a explodat în apropierea intrării VIP a Consiliului Reprezentanților, care a ucis o persoană și a rănit mai multe altele.
- La 26 noiembrie 2011, la Bagdad, trei dispozitive explozive improvizate în districtul Rusafa au ucis 8 și rănit 13 și un atac pe drum Abu Ghaib-Falluja la vest de Bagdad a ucis 7 și rănit 28.
- La 24 noiembrie 2011, trei dispozitive explozive improvizate au explodat într-o piață din Basra, omorând 19 persoane și rănind 65.”
În plus, străini în Irak sunt: “… ținte de mare valoare pentru teroriști, insurgenți și criminali care conduc atacuri letale frecvente și răspândite …”
Foreign Office a recomandat, de asemenea, a se vedea pagina lor “Terorismul în străinătate” (hyperlink)
Pagina lor de web nu este în mod clar actualizată în mod regulat.
Pe 16 iunie, cincizeci și una de persoane au fost ucise și 154 rănite în atacuri pe teritoriul Irakului. (iii)
La data de 17 iunie nouăsprezece au fost uciși și cincizeci și trei răniți în violențe. (iv)
În 2011, Irakul a avut a doua cea mai mare “taxă” cu moartea în lume pentru decesele cauzate de terorism, chiar după Afganistanul eliberat, care s-a aflat în fruntea listei, potrivit unui studiu american. (v)
Departamentul de Stat al SUA: “avertizează cetățenii americani împotriva tuturor, mai puţin călătoriile esenţiale în Irak, având în vedere situația de securitate periculoasă. Transportul aerian civil și rutier în interiorul Irakului rămâne periculos. (Sunt) preocupările legate de securitate în curs de desfășurare pentru cetățenii SUA în Irak, inclusiv prin răpire și violență teroristă. ”
Amenințări de atac … în tot Irakul continuă, inclusiv în (super-fortificata) Zona Internaţională Bagdad.
“(Atacurile includ) dispozitive explozive improvizate pe marginea drumului (IED),penetrante format exploziv; IED-uri magnetice plasate pe vehicule; IED-uri umane și plasate pe vehicule, mine amplasate pe sau ascunse în apropierea drumurilor; mortare și rachete, și împușcături folosind diverse arme de foc direct. Numeroase grupuri de insurgenți rămân active pe tot parcursul Irakului.” (vi)
Deci, cine a efectuat un sondaj pictând o astfel de imagine optimistă? (Deși chiar cel mai dedicat fantezist a avut probleme în unele zone.)
Nimeni altul decât Institutul Național Democratic (NDI), al cărui “președinte” (sic!), Eete Madeleine K. Albright, fostul secretar de stat al SUA și care, în calitate de fost ambasador SUA la ONU, a crezut că prețul vieții unui jumătate de milion copii irakieni: “prețul … merită.”
NDI a chiar: “a stabilit Grant-ul Madeleine K. Albright, ca să recunoască contribuția pe care ea a făcut-o la … îmbunătățirea vieții femeilor din întreaga lume.” (vii)
Spuneţi aceasta mamelor copiilor ei sacrificii din Irak.
Institutul se descrie ca: “o organizaţie non-profit, nepartizană lucrând pentru a sprijini și consolida instituțiile democratice din întreaga lume prin intermediul participării cetățenilor, deschiderii și responsabilităţii în guvern”
Pentru un Institut “nepartizan” deschis și responsabil susținătorii lor (viii) includ o gamă remarcabilă de guverne, fără îndoială fundațiile partizane și instituții multilaterale. Pentru o “non-profit”, se pare că e bine sprijinit financiar.
Mai devreme anul acesta, angajații IND din Egipt au fost acuzați că sunt spioni și lucrează pentru a destabiliza Egiptul, cu autoritățile introducând interdicții de călătorie asupra lor și a altora în legătură cu un caz care este în curs de desfășurare.
O perspectivă care luminează (ix) este că: “IND a început să lucreze cu politicienii irakieni reformatori în 1999 și a stabilit o prezență în țară prin Irak în iunie 2003.” (Astfel: “în țară”, o lună după ce George W. Bush a declarat: “Misiune îndeplinită”.)
Având în vedere că SUA a avut nicio diplomatică sau orice altă prezență în Irak, de vreme ce, precum britanicii, au fugit înainte de rachete și bombe ale Desert Storm în 1991, o presupunere educată ar fi că ei au lucrat cu cei asemenea “reformiștilor” deținătorii de pașapoarte străine, cum ar fi delapidatori condamnat și CIA finanțati beneficiari Ahmed Chalabi, Iyad Allawi și asemănători lor.
Link-ul de mai sus are o “Selectați o țară” facilitate de ajutor pentru alte domenii de funcționare a IND-lui. Parafrazându-l pe William Blum: nu există țară care produce petrol, minerale sau strategic utilă prea mică, prea departe să nu să fie aparenţii reformişti implicaţi.
Sondajul încurajator cu privire la progresul Irakului, de ka distrugerea sa din 2003, a fost realizat de Greenberg, Quinlan Rosner Research. (x) Site-ul lor face lectura în continuare edificatoare.
Stanley B. Greenberg, Președinte și CEO: “a servit în calitate de consilier de votare pentru președinți și prim-miniștri, CEO … în Statele Unite și în întreaga lume, inclusiv președintele Bill Clinton și vicepreședinte Al Gore, prim-ministrul britanic Tony Blair, preşedintele Nelson Mandela , precum și liderii naționali din Israel, Europa și America Latină. ”
Clienţii corporativi Greenberg includ Boeing, Microsoft și alte companii la nivel mondial.
De asemenea, în 1999, Greenberg a co-fondat Corpul Democrației, o organizație: “născută din indignarea față de punerea sub acuzare a președintelui Clinton, … organizația lider furnizând cercetare de profunzime și consultanță strategică pentru grupuri progresive, candidați și lideri.”
Atunci când Karl Rove a enumerateîn Wall Street Journal zece pași pentru a recâștiga majoritatea republicană, primul pas a fost a crea un Corp al Democrației (Democracy Corps). ”
Atunci când (în mod clar carte non-partizană) “Dezvăluiri din sala de război: în tranșeele cu cinci lideri extraordinari” (“Dispatches from the War Room: In the Trenches with Five Extraordinary Leaders”) a lui Greenberg a fost publicată, George Stephanopoulos a concluzionat: “Niciun singur strateg nu a făcut mai mult pentru a pune bazele pentru politica modernă progresivă – pe tot cuprinsul globului.”
Stanley Greenberg: “conduce sondaje pentru Proiectul Israel, în Statele Unite, Europa și lumea arabă …”
“The New Yorker a raportat victoria lui Ehud Barak, în 1999, ca … doar un alt client Greenberg îşi ia locul ca șef al statului.”
În afară de 1999 fiind în mod clar un an de bun augur pentru mersul înainte al manipulării SUA a aspirațiilor altor țări dedeparte, lectura atentă a fundalului sondajului din Irak optimist, ilumninează extraordinar într-un context mult mai larg.
Note
i. http://abunoass.net/uploads/pdf/greenbergen.pdfii. http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/middle-east-north-africa/iraq#safetySecurity
v. http://www.mb.com.ph/articles/362474/us-terrorist-attacks-worldwide-decline
vi. http://travel.state.gov/travel/cis_pa_tw/tw/tw_5653.html
vii. http://www.ndi.org/albright_grant
viii. http://www.ndi.org/who_supports_our_work
[…] Felicity ARBUTHNOT – Iraq: War Crimes, Lies and Statistics […]