Liviu MUREŞAN, Adrian GHEORGHE, Alexandru GEORGESCU

With its tremendous endowment with natural resources as development capital, Iraq seeks to move beyond simply extracting and exporting its subterranean wealth. Iraq must develop its considerable human potential and create an advanced economy that is not held hostage to international oil prices and in which the greatest number of people may create added value and share in this prosperity. The stakes for Iraqi society are very high – development brings with it social harmony and political stability, with significant positive effects on all citizens.
At the foundation of these ambitions, one finds a complex system of critical infrastructures, which ensure that the society and the economy have the material basis on which to exist and to develop. The more advanced a nation is, the more infrastructure it has, the more infrastructure it needs to build and the more infrastructures become critical to its very survival. These critical infrastructures range from pipelines and other industrial assets, to healthcare, water supply, food supply and, finally, education, communication and financial capabilities. Removing any one of these from the equation makes it impossible for a society to maintain its standard of life and develop economically. In the end, Iraq will only be as safe and as prosperous as its infrastructure will allow.
The notion of critical infrastructure protection (CIP) addresses the numerous vulnerabilities that such a complex system will generate. These vulnerabilities can be triggered either intentionally or through simple attrition, either alone or in a chained event, and can have devastating consequences. At the very least, they impact investor and citizen confidence and the uncertainty of safety makes it harder to plan for the future.
A significant interest was expressed in the content of this paper and what such a project would mean both for the Iraqi security establishment, and for Iraqi-Romanian relations. Fruitful discussions followed, in which the two sides identified the key fields in which the research and documentation side of this project would provide the most added value and tailored a list of complementary activities, such as expert meetings and training courses. Apart from the merits of the project itself, there is also the symbolism of the resumption of close cooperation in research between Romania and Iraq, which would provide a base for a future increase in trade, investment and common academic pursuits. For Romania,  such a project, with all of its components, represents a cutting edge product with which it can present itself to the world and an opportunity for further development within this field, where it already occupies a significant position.

Irak – puterea rezilientă. De la protecția infrastructurilor critice la continuitatea afacerilor și calitatea vieții

Cu dotarea imensă cu resurse naturale drept capital de dezvoltare, Irakul încearcă să se deplaseze dincolo de simpla extracție și exportul de bogăție subterană. Irakul trebuie să-și dezvolte potențialul uman considerabil și să creeze o economie avansată, care nu este ținută ostatică de prețurile petrolului internaționale și în care cel mai mare număr de persoane pot crea valoare adăugată și împărtăşi această prosperitate. Mizele societății irakiene sunt foarte mari – dezvoltarea aduce cu ea armonia socială și stabilitatea politică, cu efecte pozitive semnificative asupra tuturor cetățenilor.
La baza acestor ambiții, se găsește un sistem complex de infrastructuri critice, care garantează că societatea și economia au baza materială pe care să existe și să se dezvolte. Cu cât este mai avansată este o națiune, cu atât mai mult infrastructura are, cu cât mai multă infrastructura are nevoie a construi cu atât și mai multe infrastructuri devin critice pentru supraviețuirea sa. Aceste infrastructuri critice variază de la conducte și alte active industriale, la serviciile de sănătate, alimentarea cu apă, aprovizionarea cu alimente și, în cele din urmă, educația, comunicarea și capacitățile financiare. Îndepărtarea oricărei una dintre acestea din ecuație face imposibil pentru o societate să mențină standardul de viață și de a se dezvolta economic. În cele din urmă, Irakul va fi la fel de sigur și la fel de prosper cât infrastructura sa va permite.
Noțiunea de protecție a infrastructurilor critice (CIP) abordează numeroasele vulnerabilități pe care un astfel de sistem complex le va genera. Aceste vulnerabilități pot fi declanșate în mod intenționat sau simplu prin uzură, fie singure, fie într-un eveniment înlănțuit, și pot avea consecințe devastatoare. Cel puțin, acestea au impact asupra încrederii investitorilor și a cetățenilor și incertitudinea siguranței fac mai dificilă planificarea pentru viitor.
Un interes semnificativ a fost exprimat în conținutul acestei lucrări și ce un astfel de proiect ar însemna atât pentru mediul de securitate irakian, precum și pentru relațiile irakiene-române. Discuțiile roditoare au urmat, în care cele două părți au identificat domeniile-cheie în care partea de cercetare și documentare a acestui proiect ar oferi cea mai mare valoare adăugată și au creat o listă de activități complementare, cum ar fi reuniuni ale experților și cursuri de formare. Pe lângă meritele proiectului în sine, există, de asemenea, simbolismul reluarea unei strânse cooperări în domeniul cercetării între România și Irak, ceea ce ar oferi o bază pentru o creștere viitoare a schimburilor comerciale, de investiții și preocupări academice comune. Pentru România, un astfel de proiect, cu toate componentele sale, reprezintă un produs de top cu care se poate prezenta lumii și o oportunitate pentru dezvoltarea în continuare în cadrul acestui domeniu, unde ocupă deja o poziție importantă.