Robert Radu HERVIAN

An important study done in the United States by a reputable Ivy League University specialized in teaching about international security affairs, environmental and resource issues as well as science and technology policies, is dedicated to Iraq’s ability to enter a major transformation at the end of the almost one decade old war and American occupation.
This is indeed a matter of international concern. Needless to say, if the country’s energetic potential is reached or even partially reached, the impact on the world strategic and energy related planning as well as the expected spike in the consumption of oil, will carry historic consequences. For many years before the war and to a certain extent nowadays, this potential of extracting, refining and exporting the Iraqi oil, was the subject of a large host of technical and political constraints. These constraints resulted among others, in the restriction of the Iraqi oil production at a mere 4% of its capacity. This phenomenon should be noticed keeping in mind that Iraq enjoys the third largest reserve of conventional oil in the world.
Once these restrictions are lifted, Iraq could be, by 2017, the producer of approximately 10 million barrels of oil on line; undoubtedly this will constitute one of the largest increase in oil production the world has ever known. The new development is already impressively under way.
After many years of war and security problems, Iraq is henceforth in full swing of rebuilding its formerly impaired oil industry. According to OPEC, since the end of 2011 Iraq has dramatically raised its production and is presently pumping over 3 million barrels a day, representing a drastic if not yet fully blown departure from their previous activity. By now Iraq has already reclaimed the title of the second largest oil producer among the OPEC countries. It now produces for the first time in a quarter century, more than its main competitor, Iran.
This is in part due to the sanctions imposed on the later by many western countries including the USA, in response to their disputed nuclear facilities buildup. Iran’s output has constantly declined since the inception of these sanctions, them being responsible for cuts as much as 700,000 barrels a day from the country’s normal production at the end of 2011, according with data furnished by the OPEC.
To better understand the present situation, let’s look at a recent presentation from EIA, the US Energy Information Administration. They provide Independent Statistic & Analysis on most countries. In brief, here is how they statistically look at Iraq from the energy perspective:
• Despite enormous oil reserves Iraq’s oil sector is constrained by the lack of investment resulting from years of sanctions and wars.
• Iraq may be one of the few places left where vast oil reserves have barely been exploited.
• Iraq’s natural gas sector is believed to contain significant untapped resources which the Government of Iraq would like to develop for domestic consumption and export.
• Rehabilitation of the electricity sector is a major component of the Iraq reconstruction efforts.
The hopes for the strategic energy development in Iraq, face serious and profound problems. Therefore flexible and serious policies must be set by both the Iraqi Government and by the interested potential investors. The last part of 2012 will be the decision time. Bypassing or delaying these decisions will only allow for transcendent and lost opportunities in Iraq and for worldwide energy fluctuations with consequences already familiar in the lives of many people in the world, especially now in the aftermath of this stubborn economic crisis.

Iraq – High Time For Important Decisions

Un important studiu realizat in Statele Unite ale Americii de către o universitate de renume din Ivy League specializată în predarea despre afacerile internaționale de securitate, de mediu și probleme de resurse, precum și politicile în domeniul științei și tehnologiei, este dedicat capacităţii Irakului de a introduce o transformare majoră la sfârșitul unui război vechi  de aproape un deceniu și ocupație americană.
Aceasta este într-adevăr, o problemă de interes internațional. Inutil să spun, dacă potențialul energetic al țării este atins sau chiar parțial atins, impactul asupra planificării strategice și în domeniul energetic mondial, precum și vârful de așteptat, în consumul de petrol, vor avea consecințe istorice. Timp de mulți ani înainte de război și într-o anumită măsură, în zilele noastre, acest potențial de extragere, rafinare și exportul de petrol irakian, a fost subiectul unei gazde mari de constrângeri de ordin tehnic și politic. Aceste constrângeri au avut ca rezultat, printre altele, limitarea producției de petrol irakian, la doar 4% din capacitatea sa. Acest fenomen ar trebui remarcat ținând cont de faptul că Irakul se bucură de-a treia cea mai mare rezervă de petrol convențional din lume.
Odată ce aceste restricții sunt ridicate, Irakul ar putea fi, până în 2017, producătorul a aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe linie; fără îndoială, aceasta va constitui una dintre cea mai mare creșteri a producției de petrol pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Noua dezvoltare este deja impresionant în curs de desfășurare.
După mulți ani de război și probleme de securitate, Irakul este de acum înainte în plină desfășurare de reconstruire a industriei petroliere afectată anterior. Potrivit OPEC, de la sfârșitul anului 2011, Irakul a crescut în mod dramatic producția sa și pompează, în prezent, peste 3 milioane de barili pe zi, ceea ce reprezintă o drastică plecare dacă nu încă pe deplin de la activitatea lor anterioară. Până acum Irakul a revendicat deja titlul celui de al doilea cel mai mare producător de petrol printre țările OPEC. Acum produce pentru prima dată într-un sfert de secol, mai mult decât principalul său concurent, Iran.
Acest lucru se datorează parțial sancțiunilor impuse ulterior de numeroase țări occidentale, inclusiv SUA, ca răspuns la acumularea instalațiilor lor nucleare disputate. Producția Iranului a scăzut în mod constant de la începutul acestor sancțiuni, acestea fiind responsabile pentru reducerea la fel de mult ca 700.000 barili pe zi, de la producția normală a țării, la sfârșitul anului 2011, în conformitate cu datele furnizate de către OPEC.
Pentru a înțelege mai bine situația actuală, să ne uităm la o recenta prezentare a EIA, Energy Information Administration din SUA. Ei oferă statistică și analiză independentă despre majoritatea țărilor. Pe scurt, iată cum privesc ei statistic la Irak din punct de vedere energetic:
• În ciuda rezervelor enorme de petrol din sectorul de petrol din Irak este constrâns de lipsa de investiții care rezultă din anii de sancțiuni și războaie.
• Irakul ar putea fi unul dintre puținele locuri în care au fost abia exploatate rezervele vaste de petrol.
• Sectorul gazelor naturale din Irak se crede că ar conține resurse neexploatate semnificative pe care guvernul irakian ar dori să le dezvolte pentru consumul intern și export.
• Reabilitarea sectorului energiei electrice este o componentă majoră a eforturilor de reconstrucție din Irak.
Speranțele pentru dezvoltarea energiei strategice în Irak se confruntă cu probleme serioase și profunde. Prin urmare, politici flexibile și grave trebuie să fie stabilite de către Guvernul irakian și de către potențialii investitori interesați. Ultima parte a anului 2012 va fi timpul de decizie. Ocolind sau întârzierea acestor decizii va permite numai pentru oportunități transcendente și pierdute în Irak și pentru fluctuațiile de energie la nivel mondial, cu consecințe deja familiare în viața multor oameni din lume, mai ales acum, în urma acestei crize economice încăpăţânate.