http://www.globalresearch.ca/world-war-iii-the-launching-of-a-preemptive-nuclear-war-against-iran/28026
The launching of an outright war using nuclear warheads against Iran has been on the active drawing board of the Pentagon since 2005.
If such a war were to be launched, the entire Middle East Central Asia region would flare up. Humanity would be precipitated into a World War III Scenario.
World War III is not front-page news. The mainstream media has excluded in-depth analysis and debate on the implications of these war plans.
The onslaught of World War III, were it to be carried out, would be casually described as a “no-fly zone”, an operation under NATO’s “Responsibility to Protect” (R2P) with minimal “collateral damage” or a “limited” punitive bombing against specific military targets, all of which purport to support “Global Security” as well as “democracy” and human rights in the targeted country.
Public opinion is largely unaware of the grave implications of these war plans, which contemplate the use of nuclear weapons, ironically in retaliation to Iran’s nonexistent nuclear weapons program.
Moreover, 21st Century military technology is at an advanced stage of development combining an array of sophisticated weapons systems.
We are at the crossroads of the most serious crisis in World history.
The future of humanity is at stake.
The present situation is one of advanced war planning by a formidable military force using nuclear warheads.
The Pentagon’s global military design is one of world conquest.
The military deployment of US-NATO forces is occurring in several regions of the World simultaneously.
Militarization at the global level is instrumented through the US military’s Unified Command structure: the entire planet is divided up into geographic Combatant Commands under the control of the Pentagon. According to (former) NATO Commander General Wesley Clark, the Pentagon’s military road-map consists of a sequence of war theaters: “[The] five-year campaign plan [includes]… a total of seven countries, beginning with Iraq, then Syria, Lebanon, Libya, Iran, Somalia and Sudan.”
Military action is waged in the name of the “Global War on Terrorism” and Global Security. It has a stated “humanitarian” “pro-democracy” mandate.
It is predicated on the notion that the West’s arsenal of tactical nuclear weapons are (in contrast to those [nonexistent] of the Islamic Republic), according to expert scientific opinion on contract to the Pentagon, “harmless to the surrounding civilian population because the explosion is underground.”
Irresponsible politicians are unaware of the implications of their actions. They believe their own war propaganda: nuclear weapons are heralded as an instrument of peace and democracy.
War is heralded as a peace-keeping making operation carried out with the support of the “international community”.
The victims of war are described as the perpetrators. Iran and Syria constitute a threat to Global Security thereby justifying pre-emptive military action.
Global Warfare
The concept of the “Long War” has characterised US military doctrine since the end of World War II.
The broader objective of global military dominance in support of an imperial project was first formulated under the Truman administration in the late 1940s at the outset of the Cold War.
We are dealing with a global military agenda, namely “Global Warfare”. The 2000 Project for the New American Century (PNAC), which was the backbone of the NeoCon’s agenda was predicated on “waging a war without borders”.
The PNAC’s declared objectives were to “fight and decisively win multiple, simultaneous major theater wars” in different regions of the World as well perform the so-called military “constabulary” duties “associated with shaping the security environment in critical regions”. Global constabulary implies a Worldwide process of military policing and interventionism, including covert operations and “regime change”. (Project for a New American Century, Rebuilding Americas Defenses.pdf, September 2000)
This diabolical military project formulated by the NeoCons was adopted and implemented from the very outset of the Obama administration. With a new team of military and foreign policy advisers, Obama has been far more effective in fostering military escalation than his predecessor in the White House, who has recently been condemned by the Kuala Lumpur War Crimes Tribunal for “Crimes against the Peace”.
In the present context, US military and intelligence actions are been undertaken in different part of the the World.
Ongoing war plans within the broader Middle East Central Asian region would involve coordinated actions against Iran, Syria and Pakistan leading to an extended regional war theater. The three existing and distinct war theaters (Iraq, Afghanistan and Palestine) would merge into a broad regional war extending from the Lebanese-Syrian East Mediterraean coastline to the Afghanistan-Pakistan border with Western China (See map below). Israel, Lebanon and Turkey would be engulfed in the conflict.
It is important to address the history of this military agenda including the slated role of Israel.
The main coalition partners, including the US, UK, Israel and Turkey have been in “an advanced stage of readiness” since 2005. The Combatant Command structure of a military operation against Iran is centralized and controlled by the Pentagon.
In 2005, USSTRATCOM was identified as “the lead Combatant Command for integration and synchronization of DoD-wide efforts in combating weapons of mass destruction.” This Combatant Command integration also included coordination with America’s allies including NATO, Israel and a number of frontline Arab states, which are members of NATO’s Mediterranean dialogue.
To implement USSTRATCOM’s mandate, a new command unit entitled Joint Functional Component Command Space and Global Strike, or JFCCSGS was created.
JFCCSGS was granted the mandate to oversee the launching of a nuclear attack against Iran in accordance with the 2002 Nuclear Posture Review, approved by the US Congress in 2002. The NPR underscores the pre-emptive use of nuclear weapons not only against “rogue states” (i.e. Iran) but also against China and Russia. The operational implementation of the “Global Strike” was labelled CONCEPT PLAN (CONPLAN) 8022. The latter is described as “an actual plan that the Navy and the Air Force translate into strike package for their submarines and bombers,’ CONPLAN 8022 is ‘the overall umbrella plan of the pre-planned strategic scenarios involving nuclear weapons.
Rebuild the Antiwar Movement. SAY NO to World War III
The antiwar movement is in crisis: civil society organizations are misinformed, manipulated or co-opted. A large segment of “progressive” opinion is supportive of NATO’s R2P “humanitarian” mandate to extent that these war plans are being carried out with the “rubber stamp” of civil society. There is a definite need to rebuild the antiwar movement on entirely new premises.
The holding of mass demonstrations and antiwar protests is not enough. What is required is the development of a broad and well organized grassroots antiwar network, across the land, nationally and internationally, which challenges the structures of power and authority. People must mobilize not only against the military agenda, the authority of the state and its officials must also be challenged.
Central to an understanding of war, is the media campaign which grants it legitimacy in the eyes of public opinion. A good versus evil dichotomy prevails. The perpetrators of war are presented as the victims. Public opinion is misled: “We must fight against evil in all its forms as a means to preserving the Western way of life.”
Breaking the “big lie” which upholds war as a humanitarian undertaking, means breaking a criminal project of global destruction, in which the quest for profit is the overriding force. This profit-driven military agenda destroys human values and transforms people into unconscious zombies.
It should be understood that whatever its justification, War is a “Crime against the Peace” under Nuremberg.
George W. Bush and Anthony L. Blair have been condemned by the Kuala Lumpur War Crimes Tribunal for waging a criminal war of aggression against Iraq.
War crimes, however, are not limited to the former US president and British Prime Minister. There are, so to speak, “New War Criminals on the Block” including the president of the United States of America Barack Hussein Obama, among others.
The acting heads of state and heads of government which support US-NATO-Israel wars of aggression under an R2P pretext are war criminals under international law. This proposition, which consists in unseating the war criminals in high office, is central to the waging of an effective antiwar movement.
This war can be prevented if people forcefully confront their governments, address the issue of war crimes, pressure their elected representatives, organize at the local level in towns, villages and municipalities, spread the word, inform their fellow citizens as to the implications of a global war, initiate debate and discussion within the armed forces.
Michel Chossudovsky, Dercember 4, 2011
Nuclear War against Iran
Below are excerpts from my January 2006 article (emphasis added) which outlines the process of military deployment including the use of tactical nuclear weapons against Iran.
To read the complete article click here: Nuclear War against Iran. A more detailed analysis is contained in my book entitled Towards a World War III Scenario (see ordering details below):
“Various military exercises have been conducted, starting in early 2005. In turn, the Iranian Armed Forces have also conducted large scale military maneuvers in the Persian Gulf in December in anticipation of a US sponsored attack.
Since early 2005, there has been intense shuttle diplomacy between Washington, Tel Aviv, Ankara and NATO headquarters in Brussels.
In recent developments [late 2005], CIA Director Porter Goss on a mission to Ankara, requested Turkish Prime Minister Recep Tayyip Erdogan “to provide political and logistic support for air strikes against Iranian nuclear and military targets.” Goss reportedly asked ” for special cooperation from Turkish intelligence to help prepare and monitor the operation.” (DDP, 30 December 2005).
In turn, Prime Minister Ariel Sharon has given the green light to the Israeli Armed Forces to launch the attacks by the end of March [2006]:
All top Israeli officials have pronounced the end of March, 2006, as the deadline for launching a military assault on Iran…. The end of March date also coincides with the IAEA report to the UN on Iran’s nuclear energy program. Israeli policymakers believe that their threats may influence the report, or at least force the kind of ambiguities, which can be exploited by its overseas supporters to promote Security Council sanctions or justify Israeli military action.
(James Petras, Israel’s War Deadline: Iran in the Crosshairs, Global Research, December 2005)
The US sponsored military plan has been endorsed by NATO, although it is unclear, at this stage [December 2005], as to the nature of NATO’s involvement in the planned aerial attacks.
“Shock and Awe”
The various components of the military operation are firmly under US Command, coordinated by the Pentagon and US Strategic Command Headquarters (USSTRATCOM) at the Offutt Air Force base in Nebraska.
The actions announced by Israel would be carried out in close coordination with the Pentagon. The command structure of the operation is centralized and ultimately Washington will decide when to launch the military operation.
US military sources have confirmed that an aerial attack on Iran would involve a large scale deployment comparable to the US “shock and awe” bombing raids on Iraq in March 2003:
American air strikes on Iran would vastly exceed the scope of the 1981 Israeli attack on the Osiraq nuclear center in Iraq, and would more resemble the opening days of the 2003 air campaign against Iraq. Using the full force of operational B-2 stealth bombers, staging from Diego Garcia or flying direct from the United States, possibly supplemented by F-117 stealth fighters staging from al Udeid in Qatar or some other location in theater, the two-dozen suspect nuclear sites would be targeted.
Military planners could tailor their target list to reflect the preferences of the Administration by having limited air strikes that would target only the most crucial facilities … or the United States could opt for a far more comprehensive set of strikes against a comprehensive range of WMD related targets, as well as conventional and unconventional forces that might be used to counterattack against US forces in Iraq.
(See Globalsecurity.org at http://www.globalsecurity.org/military/ops/iran-strikes.htm
In November [2005], US Strategic Command conducted a major exercise of a “global strike plan” entitled “Global Lightening”. The latter involved a simulated attack using both conventional and nuclear weapons against a “fictitious enemy”.
Following the “Global Lightening” exercise, US Strategic Command declared an advanced state of readiness.
Consensus for Nuclear War
No dissenting political voices have emerged from within the European Union.
There are ongoing consultations between Washington, Paris and Berlin. Contrary to the invasion of Iraq, which was opposed at the diplomatic level by France and Germany, Washington has been building “a consensus” both within the Atlantic Alliance and the UN Security Council. This consensus pertains to the conduct of a nuclear war, which could potentially affect a large part of the Middle East Central Asian region.
Moreover, a number of frontline Arab states [i.e. Arab League] are now tacit partners in the US/ Israeli military project. A year ago in November 2004, Israel’s top military brass met at NATO headquarters in Brussels with their counterparts from six members of the Mediterranean basin nations, including Egypt, Jordan, Tunisia, Morocco, Algeria and Mauritania. [Arabic league and Israel work hand in glove] A NATO-Israel protocol was signed. Following these meetings, joint military exercises were held off the coast of Syria involving the US, Israel and Turkey. and in February 2005, Israel participated in military exercises and “anti-terror maneuvers” together with several Arab countries.
The media in chorus has unequivocally pointed to Iran as a “threat to World Peace”.
The antiwar movement has swallowed the media lies. The fact that the US and Israel are planning a Middle East nuclear holocaust is not part of the antiwar/ anti- globalization agenda.
The “surgical strikes” are presented to world public opinion as a means to preventing Iran from developing nuclear weapons.
We are told that this is not a war but a military peace-keeping operation, in the form of aerial attacks directed against Iran’s nuclear facilities.
Mini-nukes: “Safe for Civilians”
The press reports, while revealing certain features of the military agenda, largely serve to distort the broader nature of the military operation, which contemplates the preemptive use of tactical nuclear weapons.
The war agenda is based on the Bush administration’s doctrine of “preemptive” nuclear war under the 2002 Nuclear Posture Review.
Media disinformation has been used extensively to conceal the devastating consequences of military action involving nuclear warheads against Iran. The fact that these surgical strikes would be carried out using both conventional and nuclear weapons is not an object of debate.
According to a 2003 Senate decision, the new generation of tactical nuclear weapons or “low yield” “mini-nukes”, with an explosive capacity of up to 6 times a Hiroshima bomb, are now considered “safe for civilians” because the explosion is underground.
The following article published in January 2006 outlined the main features of this diabolical military agenda. In recent developments, following the threats by Britain and Israel, we have reached a major turning point.
….
Space and Earth Attack Command Unit
A preemptive nuclear attack [against Iran] using tactical nuclear weapons would be coordinated out of US Strategic Command Headquarters at the Offutt Air Force base in Nebraska, in liaison with US and coalition command units in the Persian Gulf, the Diego Garcia military base, Israel and Turkey.
Under its new mandate, USSTRATCOM has a responsibility for “overseeing a global strike plan” consisting of both conventional and nuclear weapons. In military jargon, it is slated to play the role of ”a global integrator charged with the missions of Space Operations; Information Operations; Integrated Missile Defense; Global Command & Control; Intelligence, Surveillance and Reconnaissance; Global Strike; and Strategic Deterrence…. “
In January 2005, at the outset of the military build-up directed against Iran, USSTRATCOM was identified as “the lead Combatant Command for integration and synchronization of DoD-wide efforts in combating weapons of mass destruction.”
To implement this mandate, a brand new command unit entitled Joint Functional Component Command Space and Global Strike, or JFCCSGS was created.
JFCCSGS has the mandate to oversee the launching of a nuclear attack in accordance with the 2002 Nuclear Posture Review, approved by the US Congress in 2002. The NPR underscores the pre-emptive use of nuclear warheads not only against “rogue states” but also against China and Russia.
…
CONCEPT PLAN (CONPLAN) 8022
JFCCSGS is in an advanced state of readiness to trigger nuclear attacks directed against Iran or North Korea.
The operational implementation of the Global Strike is called CONCEPT PLAN (CONPLAN) 8022. The latter is described as “an actual plan that the Navy and the Air Force translate into strike package for their submarines and bombers,’ (Ibid).
CONPLAN 8022 is ‘the overall umbrella plan for sort of the pre-planned strategic scenarios involving nuclear weapons.’
‘It’s specifically focused on these new types of threats — Iran, North Korea — proliferators and potentially terrorists too,’ he said. ‘There’s nothing that says that they can’t use CONPLAN 8022 in limited scenarios against Russian and Chinese targets.’(According to Hans Kristensen, of the Nuclear Information Project, quoted in Japanese economic News Wire, op cit)
The mission of JFCCSGS is to implement CONPLAN 8022, in other words to trigger a nuclear war with Iran.
The Commander in Chief, namely George W. Bush would instruct the Secretary of Defense, who would then instruct the Joint Chiefs of staff to activate CONPLAN 8022.
CONPLAN is distinct from other military operations. it does not contemplate the deployment of ground troops.
CONPLAN 8022 is different from other war plans in that it posits a small-scale operation and no “boots on the ground.” The typical war plan encompasses an amalgam of forces — air, ground, sea — and takes into account the logistics and political dimensions needed to sustain those forces in protracted operations…. The global strike plan is offensive, triggered by the perception of an imminent threat and carried out by presidential order.) (William Arkin, Washington Post, May 2005)
To Read the complete article, click below
Nuclear War against Iran
– by Michel Chossudovsky – 2006-01-03
The launching of an outright war using nuclear warheads against Iran is now in the final planning stages. Coalition partners, which include the US, Israel and Turkey are in “an advanced stage of readiness”.
To order Michel Chossudovsky’s most recent E-Book
NEW RELEASE: GLOBAL RESEARCH E-BOOK
click link for details:
“Towards a World War III Scenario: The Dangers of Nuclear War” by Michel Chossudovsky
E-Book Series No. 1.0
Global Research Publishers
Montreal, 2011,
ISBN 978-0-9737147-3-9
76 pages (8.5×11)
Tables, color photographs, maps, text boxes.
Active hyperlinks to major references in the text, hyperlinked footnotes.
Introductory offer: $5.00 (plus $1.50 processing fee. Sent directly to your email!)
OR receive this book FREE with your Global Research Annual Membership! Click to learn more.
Global Research, 4 decembrie, 2011
Url-ul acestui articol:
http://www.globalresearch.ca/world-war-iii-the-launching-of-a-preemptive-nuclear-war-against-iran/28026
Lansarea unui adevărat război folosind focoase nucleare împotriva Iranului a fost pe placa de proiectare activă a Pentagonului din 2005.
În cazul în care un astfel de război urma a fie lansat, întreaga regiune Orientul Mijlociu Asia Centrală ar fi în flăcări. Omenirea s-ar fi precipitat într-un scenariu de Al Treilea Război Mondial.
Al Treilea Război Mondial nu este prima pagină de știri. Media mainstream a exclus o analiză aprofundată și o dezbatere privind implicațiile acestor planuri de război.
Atacul celui de Al Treilea Război Mondial, de ar fi fost să fie efectuat, s-ar fi descris întâmplător ca o “zonă de interdicție aeriană”, o operațiune în “Responsabilitatea de a proteja” NATO (R2P) cu minime “daune colaterale” sau un “limitat” bombardament punitiv împotriva unor ținte militare specifice, toate pretinzând a sprijini “Securitatea Globală”, precum și “democrația” și drepturile omului în țara vizată.
Opinia publică este în mare parte conștientă de implicațiile grave ale acestor planuri de război, prin care se contemplează utilizarea armelor nucleare, în mod ironic ca represalii la inexistentul program de arme nucleare al Iranului.
Mai mult decât atât, tehnologia militară a secolului al XXI-lea este într-un stadiu avansat de dezvoltare care combină o serie de sisteme de arme sofisticate.
Suntem la intersecția celei mai grave crize din istoria lumii.
Viitorul omenirii este în joc.
Situația actuală este una de planificare avansată a războiului printr-o forță militară formidabilă folosind focoase nucleare.
Designul militar la nivel mondial al Pentagonului este unul de cucerire a lumii.
Desfășurarea militară a forțelor SUA-NATO are loc în mai multe regiuni ale lumii simultan.
Militarizarea la nivel mondial este instrumentată prin structura de comandă unificată militară a Statelor Unite: întreaga planetă este împărțită în comenzi combatante geografice sub controlul Pentagonului. În conformitate cu (fostul) Comandantul general al NATO Wesley Clark, drumul militar al Pentagonului constă dintr-o secvență de teatre de război: “Planul de campanie pe cinci ani [include] … un total de șapte țări, începând cu Irakul, apoi Siria, Liban, Libia, Iran, Somalia și Sudan. “
Acțiunea militară este purtată în numele “razboiului global impotriva terorismului” și securitatea globală. S-a declarat un mandat “umanitar”, “pro-democrație”.
Se bazează pe ideea că arsenalul de arme nucleare tactice Occidentului este (în contrast cu cele [inexistente] al Republicii Islamice), conform opiniei științifice cu expertiză pe bază de contract la Pentagon, “inofensivă pentru populația civilă din jurul cauză că explozia este subterană.”
Politicienii iresponsabili nu sunt conștienți de implicațiile acțiunilor lor. Ei cred propria lor propagandă de război: armele nucleare sunt anunţate ca un instrument al păcii și democrației.
Războiul este anunțat ca o operațiune de menținere a păcii desfășurate cu sprijinul “comunității internaționale”.
Victimele războiului sunt descrise ca autorii. Iran și Siria constituie o amenințare pentru securitatea globală care justifică, prin urmare, o acțiune militară preventivă.
Război global
Conceptul “războiului lung” a caracterizat doctrina militară americană încă de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.
Obiectivul mai larg al poziției dominante militare globale în sprijinul unui proiect imperial a fost formulat pentru prima dată sub administrația Truman la sfârșitul anilor 1940 la începutul Războiului Rece.
Avem de a face cu o agendă militară globală, și anume “Război global”. Proiectul din 2000 pentru Noul Secol American (New American Century PNAC), care a fost coloana vertebrală a agendei neoconservatoare se bazează pe “ducerea unui război fără frontiere”.
Obiectivul declarat al PNAC a fost de a “lupta și de a câștiga în mod decisiv mai multe teatre de războai simultane majore”, în diferite regiuni ale lumii, precum și a efectua așa-numitele obiective “de jandarm” militare “asociate cu modelarea mediului de securitate în regiunile critice”. Rolul de jandarm global implică un proces la nivel mondial de politici și intervenționism militare, inclusiv operațiuni sub acoperire și “schimbare de regim”. (Proiect pentru un nou secol american, Reconstruirea Apărării Americii.pdf septembrie 2000)
Acest proiect militar diabolic formulat de neoconservatori a fost adoptat și pus în aplicare încă de la începutul administrației Obama. Cu o nouă echipă de consilieri de politică externă și militară, Obama a fost cu mult mai eficient în promovarea escaladării militare decât predecesorul său la Casa Albă, care a fost recent condamnat de Tribunalul pentru crime de război Kuala Lumpur pentru “crime contra păcii”.
În prezentul context, acțiunile militare și de intelligence ale SUA sunt întreprinse în diferite părți ale lumii.
Planurile de război în curs de desfășurare în cadrul mai larg al regiunii Orientul Mijlociu Asia Centrală ar implica acțiuni împotriva Iranului, Siriei și Pakistanului care să conducă la un teatru de război regional extins coordonat. Cele trei teatre existente și distincte de război (Irak, Afganistan și Palestina) ar fuziona într-un război regional amplu ce se extinde din coasta libaneză-siriană est mediteraneană la granița dintre Afganistan și Pakistan cu China de Vest (A se vedea harta de mai jos). Israelul, Libanul și Turcia ar fi înglobate în conflict.
Este important să fie abordată istoria acestei agende militare, inclusiv rolul programat al Israelului.
Principalii parteneri de coaliție, inclusiv SUA, Marea Britanie, Israelul și Turcia au fost în “într-un stadiu avansat de pregătire” din 2005. Structura Comandamentului Combatant al unei operațiuni militare împotriva Iranului este centralizată și controlată de către Pentagon.
În 2005, USSTRATCOM a fost identificat ca fiind “Comandamentul Combatant de conducere pentru integrarea și sincronizarea eforturilor DoD largi în combaterea armelor de distrugere în masă.” Această integrare a Comenzii Combatante a inclus, de asemenea, o coordonare cu aliații Americii inclusiv NATO, Israel și un număr de state arabe din prima linie, care sunt membre ale dialogului mediteranean al NATO.
Pentru punerea în aplicare a mandatului USSTRATCOM, o nouă unitate de comandă intitulată Joint Functional Component Command Space and Global Strike sau JFCC GS a fost creată.
JFCCSGS-ului i-a fost acordat mandatul de a supraveghea lansarea unui atac nuclear împotriva Iranului, în conformitate cu 2002 Nuclear Posture Review, aprobat de Congresul SUA în 2002. NPR subliniaza utilizarea preemptorie a armelor nucleare nu numai împotriva statelor “rogue” (de exemplu, Iran), dar, de asemenea, împotriva Chinei și Rusiei. Punerea în aplicare operațională a “Loviturii Globale” a fost etichetată PLAN CONCEPT (CONPLAN) 8022. Acesta din urmă este descris ca fiind “un plan real pe care Marina și Forțele Aeriene îl traduc în pachet de lovituri pentru submarine și bombardiere lor,” CONPLAN 8022 este “planul global umbrelă al scenariilor strategice de pre-planificare care implică armele nucleare.”
Reconstruirea Mișcării antirăzboi. SPUNE NU celui de AL Treilea Război Mondial
Mișcarea anti-război este în criză: organizațiile societății civile sunt dezinformate, manipulate sau co-optat. Un mare segment de opinie “progresist” este susținător al mandatului NATO “umanitar” R2P în măsura în care aceste planuri de război sunt efectuate cu “ștampila de cauciuc” a societății civile. Există o nevoie clară de a reconstrui mișcarea anti-război pe cu totul noi premize.
Desfășurarea unor demonstrații de masă și proteste anti-război nu este de ajuns. Ceea ce este necesar este dezvoltarea unei rețele anti-război de bază largă și bine organizată, în întreaga țară, la nivel național și internațional, care provoacă structurile de putere și autoritate. Oamenii trebuie să se mobilizeze nu numai împotriva agendei militare, autoritatea statului și a funcționarilor săi trebuie să fie, de asemenea, contestată.
Centrală la o înțelegere de război, este campania media care le conferă legitimitatea în ochii opiniei publice. O dihotomie bun versus rău predomină. Autorii războiului sunt prezentaţi ca victime. Opinia publică este indusă în eroare: “Noi trebuie să luptăm împotriva răului în toate formele sale, ca un mijloc de conservare a modului de viață occidental.”
Ruperea “marii minciuni”, care susține războiul ca întreprindere umanitară, înseamnă ruperea unui proiect criminal de distrugere la nivel mondial, în care căutarea profitului este forța primordială. Această agendă militară bazată pe profit distruge valorile umane și transformă oamenii în zombi inconștienți.
Trebuie să se înțeleagă faptul că, indiferent de justificarea sa, Războiul este o “crimă contra păcii” de la Nurenberg.
George W. Bush și Anthony L. Blair au fost condamnaţi de Tribunalul pentru crime de război Kuala Lumpur pentru ducerea unui criminal de război de agresiune împotriva Irakului.
Crimele de război, cu toate acestea, nu se limitează la fostul președinte american și premierul britanic. Există, ca să spunem așa, “Noi criminali de război din cartier”, inclusiv președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Hussein Obama, printre altele.
Șefii de stat și șefii de guvern care acționează care susțin războaiele SUA-NATO-Israel de agresiune sub un pretext R2P sunt criminali de război în conformitate cu dreptul internațional. Această propunere, care constă în înlăturarea criminalilor de război din funcţiilor lor înalte, este esențială pentru purtarea unei mișcări anti-război eficace.
Acest război poate fi prevenit dacă oamenii confruntă cu forța guvernele lor, care abordează problema crimelor de război, presează reprezentanții lor aleși, organizează la nivel local în orașe, sate și municipii, răspândesc cuvântul, informează concetățenii lor cu privire la implicațiile unei război mondial, să inițieze dezbateri și discuții în cadrul forțelor armate.
Michel Chossudovsky, 4 decembrie, 2011
Războiul nuclear împotriva Iran
Mai jos sunt extrase din articolul meu din ianuarie 2006 (sublinierea noastră), care descrie procesul de desfășurare militar, inclusiv utilizarea armelor nucleare tactice împotriva Iranului.
Pentru a citi articolul complet faceți clic aici: Războiul nuclear împotriva Iranului. O analiză mai detaliată este conținută în cartea mea intitulată Towards a World War III Scenario (vezi detalii de comandă mai jos):
“Diverse exerciții militare au fost efectuate, începând de la începutul anului 2005. La rândul său, forțele armate iraniene au efectuat, de asemenea, manevre militare pe scară largă în Golful Persic, în decembrie, în așteptarea unui atac sponsorizat de SUA.
De la începutul anului 2005, a existat o diplomație de transfer (shutter diplomacy) intensă între Washington, Tel Aviv, Ankara și sediul NATO de la Bruxelles.
În evoluțiile recente [sfârșitul anului 2005], directorul CIA Porter Goss într-o misiune la Ankara, a cerut prim-ministrului turc Recep Tayyip Erdogan, “a oferi un sprijin politic și logistic pentru atacuri aeriene împotriva țintelor nucleare iraniene și militare.” Goss conform relatărilor a cerut “o cooperare specială cu inteliigence din Turcia pentru a ajuta la pregătirea și monitorizarea funcționării.” (DDP, 30 decembrie 2005).
La rândul său, prim-ministrul Ariel Sharon a dat undă verde forțelor armate israeliene să lanseze atacurile până la sfârșitul lunii martie [2006]:
Toți oficialii israelieni de top s-au pronunțat pentru sfârșitul lunii martie 2006, ca termen limită pentru lansarea unui atac militar asupra Iranului… Sfârșitul lunii martie, de asemenea, coincide cu raportul AIEA la ONU cu privire la programul energetic nuclear al Iranului. Factorii de decizie politică israelieni cred că amenințările lor pot influența raportul, sau cel puțin forța felul de ambiguități, care pot fi exploatate de către susținătorii săi de peste mări pentru a promova sancțiunile Consiliului de Securitate sau de a justifica acțiunea militară israeliană.
(James Petras, Israel’s War Deadline: Iran in the Crosshairs, Global Research, decembrie 2005)
Planul militar sponsorizat SUA a fost aprobat de către NATO, deși nu este clar, în acest stadiu, [decembrie 2005], în ceea ce privește natura implicării NATO în atacurile aeriene planificate.
“Șoc și uimire”
Diferitele componente ale operațiunii militare sunt bine fixate în cadrul Comandamentului SUA, coordonat de Pentagon și US Strategic Command Headquarters (USSTRATCOM) la baza aeriană Offutt în Nebraska.
Acțiunile anunțate de Israel urmează să fie efectuate în strânsă coordonare cu Pentagonul. Structura de comandă a operațiunii este centralizată și în cele din urmă Washingtonul va decide când să lanseze operațiunea militară.
Surse militare din SUA au confirmat că un atac aerian asupra Iranului ar implica o implementare pe scară largă, comparabilă cu bombardamente SUA “șoc și uimire” asupra Irakului din martie 2003:
Loviturile aeriene americane asupra Iranului ar depăși cu mult domeniul de aplicare al atacului israelian din 1981 asupra centrului nuclear Osiraq în Irak, și ar seamăna cu zilele de deschidere a campaniei aeriene din 2003 împotriva Irakului. Folosind forța deplină a bombardierelor operaționale stealth B 2, în asteptare la Diego Garcia sau zburând direct din Statele Unite ale Americii, eventual completate cu F-117 de la Al Udeid în Qatar sau alte locuri din teatru, cele două duzini suspecte de situri nucleare ar fi vizate.
Planificatorii militari ar putea adapta lista lor de ținte pentru a reflecta preferințele administrației de a avea lovituri aeriene limitate care ar viza numai instalațiile cele mai importante … sau Statele Unite ale Americii ar putea opta pentru un set mult mai cuprinzător de lovituri împotriva unei game cuprinzătoare de obiective legate de ADM, precum și forțe convenționale și neconvenționale care ar putea fi folosite pentru contraatac împotriva forțelor americane din Irak.
(A se vedea Globalsecurity.org la http://www.globalsecurity.org/military/ops/iran-strikes.htm
În noiembrie [2005], Comandamentul Strategic SUA a efectuat un exercițiu major al unui “plan de atacla nivel mondial”, intitulat “Global Lightening”. Aceasta din urmă a implicat un atac simulat folosind arme atât convenționale, cât și nucleare, împotriva unui “inamic fictiv”.
Ca urmare a exercițiului “Global Lightning”, Comandamentul Strategic SUA a declarat stare avansată de pregătire.
Consens pentru Război Nuclear
Voci politice dizidente nu au apărut în interiorul Uniunii Europene.
Există consultări permanente între Washington, Paris și Berlin. Spre deosebire de invadarea Irakului, căruia i s-au opus la nivel diplomatic Franța și Germania, Washingtonul a construit un “consens”, atât în cadrul Alianței Atlantice, cât și Consiliului de Securitate al ONU. Acest consens se referă la ducerea unui război nuclear, care ar putea afecta o mare parte din regiunea Orientul Mijlociu din Asia Centrală.
Mai mult decât atât, un număr de state arabe din prima linie [adică Liga Arabă] sunt acum parteneri taciţi în proiect militar SUA/SUA. Cu un an în urmă, în noiembrie 2004, ofiţeri de rang înalt ai armatei Israelului s-au întâlnit la sediul NATO de la Bruxelles, cu omologii lor din șase membri ai națiunilor bazinului mediteranean, inclusiv Egipt, Iordania, Tunisia, Maroc, Algeria și Mauritania. [Liga Arabă și Israelul lucrează mână în mână] Un protocol NATO-Israel a fost semnat. În urma acestor întâlniri, exerciţii militare comune au fost ţinute pe coasta Siriei care implică SUA, Israel și Turcia. și în februarie 2005, Israelul a participat la exerciții militare și “manevre anti-teroriste”, împreună cu mai multe țări arabe.
Media în cor a arătat în mod neechivoc către Iran ca o “amenințare la Pacea Globală”.
Mișcarea anti-război a înghițit minciunile media. Faptul că Statele Unite și Israel planifică un holocaust nuclear în Orientul Mijlociu nu mai face parte din agenda antirăzboi / antiglobalizare.
“Loviturile chirurgicale” sunt prezentate opiniei publice mondiale ca un mijloc de a preveni Iranul să dezvolte arme nucleare.
Ni se spune că acest lucru nu este un război, ci o operațiune militară de menținere a păcii, sub forma unor atacuri aeriene împotriva instalațiilor nucleare ale Iranului.
Mini-arme nucleare: “Sigure pentru Civili”
Rapoartele de presă, în timp ce dezvăluie anumite trăsături ale agendei militare, în mare măsură au rolul de a denatura caracterul mai larg al operațiunii militare, care are în vedere utilizarea preemptivă a armelor nucleare tactice.
Ordinea de zi a războiului se bazează pe doctrina administrației Bush de război nuclear “preventiv” sub 2002 Nuclear Posture Review.
Dezinformarea media a fost utilizată pe scară largă pentru a ascunde consecințele devastatoare ale acțiunii militare care implică focoase nucleare împotriva Iranului. Faptul că aceste lovituri chirurgicale vor fi efectuate folosind arme atât convenționale, cât și nucleare nu este un obiect de dezbatere.
În conformitate cu o decizie din 2003 a Senatului, noua generație de arme nucleare tactice sau “cu randament scăzut”, “mini-bombe nucleare”, cu o capacitate explozivă de până la 6 ori o bombă Hiroshima, acum sunt considerate “sigure pentru civili”, deoarece explozia este subterană.
Următorul articol publicat în ianuarie 2006 a subliniat principalele caracteristici ale acestei agende militare diabolice. În evoluțiile recente, în urma amenințărilor din Marea Britanie și Israel, am ajuns la un punct de cotitură majoră.
…
Space and Earth Attack Command Unit
Un atac nuclear preventiv [împotriva Iranului] folosind arme nucleare tactice ar fi coordonat din SUA strategice Sediul Central al Comandamentului de la baza aeriană Offutt în Nebraska, în colaborare cu unitățile de comandă ale SUA şi ale coaliției din Golful Persic, baza militară Diego Garcia, Israel și Turcia.
În cadrul noului său mandat, USSTRATCOM are responsabilitatea pentru “supravegherea unui plan de grevă la nivel mondial”, care constă din ambele arme convenționale și nucleare. În limbajul militar, este programat să joace rolul de “un integrator la nivel mondial însărcinat cu misiunile de operațiuni spațiale; Operațiuni de informații; Apărare anti-rachetă integrată; Comandă globală și control; Intelligence, supraveghere și recunoaștere; Atac la nivel mondial; și Descurajare strategică… ”
În ianuarie 2005, de la bun început al întăririi militare îndreptată împotriva Iranului, USSTRATCOM a fost identificat ca fiind “Comandamentul Combatant de comandă pentru integrarea și sincronizarea eforturilor DoD largi în combaterea armelor de distrugere în masă.”
Pentru a implementa acest mandat, această nouă unitate de comandă numită Joint Functional Component Command Space and Global Strike sau JFCCSGS a fost creată.
JFCCSGS are mandatul de a supraveghea lansarea unui atac nuclear în acord cu 2002 Nuclear Posture Review, aprobat de Congresul SUA în 2002. NPR subliniază utilizarea preemptivă a focoaselor nucleare nu numai împotriva “rogue states”, dar, de asemenea, împotriva Chinei și Rusiei.
CONCEPT PLANUL (CONPLAN) 8022
JFCCSGS este într-un stadiu avansat de pregătire pentru a declanșa atacuri nucleare îndreptate împotriva Iranului sau Coreei de Nord.
Punerea în aplicare operațională a Loviturii Globale este numit PLAN CONCEPT (CONPLAN) 8022. Acesta din urmă este descris ca fiind “un plan real pe care Marina și Forțele Aeriene îl traduc în pachet de lovituri pentru submarine și bombardierele lor,’ (Ibid).
CONPLAN 8022 este “planul global umbrelă pentru un fel de scenarii strategice pre-planificate care implică arme nucleare.”
“Este axat în mod specific asupra acestor noi tipuri de amenințări – Iran, Coreea de Nord – proliferatorilor și de asemenea teroriștilor potenţiali”, a spus el. “Nu e nimic care spune că ei nu pot folosi CONPLAN 8022 în scenarii limitate împotriva țintelor rusești și chinezești.” (Potrivit lui Hans Kristensen, pe Nuclear Information Project, citat în News Wire economic japonez, op cit)
Misiunea JFCCSGS este de a implementa CONPLAN 8022, cu alte cuvinte a declanşa un război nuclear cu Iranul.
Comandantul șef, și anume, George W. Bush va instrui Secretarul Apărării, care va instrui apoi Joint Chiefs of staffs pentru a activa CONPLAN 8022.
CONPLAN este diferit de alte operațiuni militare. Aceasta nu are în vedere desfășurarea de trupe terestre.
CONPLAN 8022 este diferit de alte planuri de război întrucât acesta postulează o operațiune la scară mică și nu “cizme pe teren”. Planul tipic de război cuprinde un amalgam de forțe – aer, sol, mare – și ia în considerare logistica și dimensiunile politice necesare pentru a susține acele forțe în operațiuni prelungite …. Planul de atac la nivel mondial este ofensiv, declanșat de percepția unei amenințări iminente și efectuat prin ordin prezidențial.) (William Arkin, Washington Post, mai 2005)
Pentru a citi articolul complet, daţi clic mai jos
Război nuclear împotriva Iranului
– de Michel Chossudovsky – 2006-01-03
Lansarea unui adevărat război folosind focoase nucleare împotriva Iranului este în prezent în faza de planificare finală. Partenerii de coaliție, printre care se numără SUA, Israel și Turcia se află în “într-un stadiu avansat de pregătire”.
Pentru a comanda cel mai recent EBook Michel Chossudovsky
NOUA LANSARE: E-BOOK GLOBAL RESEARCH
clic pe link pentru detalii:
“Towards a World War III Scenario: The Dangers of Nuclear War” de Michel Chossudovsky
E-Book Series No. 1.0
Global Research Publishers
Montreal, 2011,
ISBN 978-0-9737147-3-9
76 pagini (8.5×11)
Tabele, fotografii color, hărţi, căsuţe cu text.
Hyperlink-uri active la referințe majore în text, note de subsol cu hyperlink.
Ofertă introductivă: $5.00 (plus $1.50 taxă de procesare. Trimitere direct în email!)
SAU primiţi această carte GRATUIT cu cotizaţia de membru Global Research anuală! Clic pentru a afla mai multe.
Copyright © 2015 Global Research
[…] Michel CHOSSUDOVSKY – World War III – The Launching of a Preemptive Nuclear War Against Iran […]