Olimpiu Manuel GLODARENCO

La sfârșitul Primului Război Mondial, în Marea Baltică, la fel ca în Marea Neagră, Forțele navale aliate au avut misiunea de a urmări navele rusești bolșevice pentru stoparea revoluției. Retragerea aliată era de așteptat cum soldații erau epuizaţi în urma războiului lung care tocmai se încheiase și astfel germenii revoluției scânteiau chiar și în echipajele navelor aliate.
Ieșirea din război a Turciei nu implică o situație navală, întrucât acestea nu au o flotă puternică aliat ar dori să aibă sub control. Numai situația geostrategică din Orientul Mijlociu a suferit modificări, multe națiuni scindându-se din vechiul Imperiu Otoman creând noi state, Înalta Poarta în sine intrând într-un colaps decisiv care duce la transformarea într-o republică.

At the end of the First World War, in the Baltic Sea, as in the Black Sea, Allied Naval Forces had the mission to pursue the Bolshevik Russian ships for stopping the revolution. Allied retreat was expected as the soldiers were exhausted following the long war just ended and thus the germens of revolution sparkled even within the allied ships crews.
Turkey’s exiting the war doesn’t involve a naval situation as they don’t have a strong fleet allied would wish to have under control. Only the geostrategic situation from the Middle East has suffered changes, many nations splitting off the old Ottoman Empire creating new states, the High Gate itself entering a decisive collapse leading to the transformation into a republic.