Gunduz ALIZEV

Regionalization factor has special importance in the foreign policy strategy of the actors accepted as the power centers of the system of modern international relations. In other words, any great state is interested in definition of not any state separately, but definition of the geographic area where such states are located wholly. Certainly, such approach is regulated with quantity and quality indications of attractive coefficient of any selected region.
President H. Aliyev gave special importance to development of the relations with neighbor regional states. In particular, admission of Azerbaijan to the CIC on September 24, 1993, was political progress addressed toward improvement of Baku-Moscow relations. Consequently, Azerbaijan and Armenia signed the agreement on ceasefire in the conflict zone on May 12, 1994. The ceasefire has been continuing up today, except for separate cases.
However, integration of Azerbaijan toward Europe, political, economic and military existence of USA in the region, development of programs by NATO and European Union for the South Caucasus, and their continuance implementation, as well as political courses toward provision of the interests of Iran and Turkey relating to the region were the processes irritating Russia. USA-Georgia-Azerbaijan group has been working with Turkey-Azerbaijan-Georgia group in parallel and they contradict with Russia-Armenia group and their parallel Iran-Armenia groups. As a result, Washington-Ankara-Tbilisi-Baku and Moscow-Tehran-Erevan “political triangular” have been formed.
Director of Caspian Studies Program of Harvard University of the USA, B. Shafferin: “Each of three southern Caucasus countries has complicated relations at least with one “foreign” neighbor. The thought “If Iran is such a state for Azerbaijan and Turkey is for Armenia, for Georgia Russia is in such status” [13 p. 93], no doubt, connects with concrete motives. Georgia is strategically important both Russia and the USA. In our opinion, if Azerbaijan being oil producer is strategically important for the West, Georgia in this case is important for its location as transition of energy resources. Moreover, as Georgia has direct access to the Black Sea, the strategic importance of this state has twofold risen for Russia being deprived of Sevastopol fleet in Crimea. B
Mikhail Saakashvili`s coming to political power as a result of “Velvet revelation” in Georgia in 2003 lead to the triumph of official Tbilisi’s western-oriented policy. The government of Saakashvili building close contacts with the USA and NATO increased tension on the relations with Russia. The defense of Abkhazia and Southern Ossetia by official Moscow against Georgia bring official Tbilisi much closer with the USA. There was no need to expect the result. In 2006, during 63rd session of General Assembly of UN, 26 NATO states adopted resolution on commencement of “intensive dialog” with Georgia. This is the final stage on the way of entrance to NATO.
The works of Turkish administration in this process differentiated for its activity. The negotiations held by Prime Minister Rajab Tayyip Erdogan with the administration of Russia on this process during this period do not play less importance in signing of the above mentioned document. As Turkey has close relations both with Georgia and Russia, it gave additional opportunities to Ankara to cope with this duty.
Presenting project of act which enables to create wide legal base for operation of Russian armies outside of the country the President of Russia Dmitri Medvedev to proved reality of above-mentioned ideas which are according to military-political interests of Moscow. According to reputable newspaper of Russia “Kommersant”, amendments by President Dmitri Medvedev extend sufficiently the row of reasons for application of Russian army abroad. For example, the newspaper writes that “Russia is able to carry a military operation under the title of protection of Russian tourists in any foreign country”. “Kommersant” deems that we need much more to apply new legal framework in the post soviet countries.
Consequently, influence factor of Russia on the processes in the region may be considered as geo political indication of the geo political status formed in the region.

Caucazul de Sud, în contextul intereselor geopolitice ale Rusiei

Factorul regionalizării are o importanță deosebită în strategia de politică externă a actorilor acceptaţi ca centrele de putere ale sistemului de relații internaționale moderne. Cu alte cuvinte, orice stat mare este interesat în definirea a nu oricărui stat separat, ci definirea zonei geografice în care aceste state sunt situate în întregime. Desigur, o astfel de abordare este reglementată de cantitate și calitate, indicații de coeficient atractiv al oricărei regiuni selectate.
Președintele H. Aliyev a dat o importanță deosebită dezvoltării relațiilor cu statele regionale vecine. În special, admiterea Azerbaidjanului în CIC la data de 24 septembrie 1993, a fost un progres politic abordat spre îmbunătățirea relațiilor Baku-Moscova. În consecință, Azerbaidjan și Armenia au semnat acordul privind încetarea focului în zona de conflict la data de 12 mai 1994. Încetarea focului a continuat până în prezent, cu excepția cazurilor separate.
Cu toate acestea, integrarea Azerbaidjanului spre Europa, existența politică, economică și militară a SUA în regiune, dezvoltarea programelor de către NATO şi Uniunea Europeana pentru Caucazul de Sud, și punerea în aplicare a acestora continuă, precum și cursuri politice spre furnizarea de interese Iranului și Turciei cu privire la regiune au fost procesele iritante pentru Rusia. Grupul SUA-Georgia-Azerbaidjan a lucrat cu grupul Turcia-Azerbaidjan-Georgia, în paralel, și acestea sunt în contradicție cu grupul Rusia-Armenia și  grupurile lor paralele Iran-Armenia. Ca rezultat, Washington-Ankara-Tbilisi-Baku și Moscova-Teheran-Erevan au format “triunghiular politic”.
Directorul Programului de Studii Caspice de la Universitatea Harvard din SUA, B. Shafferin: “Fiecare dintre cele trei țări din Caucazul de Sud are relații complicate cu cel puțin un singur vecin “străin””. Gândul că “Dacă Iranul este un astfel de stat pentru Azerbaidjan și Turcia este pentru Armenia, pentru Georgia Rusia este într-o astfel de stare” [13 p. 93], fără îndoială, face legătura cu motive concrete. Georgia este strategic importantă atât pentru Rusia, cât și pentru SUA. În opinia noastră, dacă Azerbaidjanul fiind producător de petrol are o importanță strategică pentru Occident, Georgia, în acest caz, este importantă pentru poziția sa ca tranzit al resurselor energetice. Mai mult, cum Georgia are acces direct la Marea Neagră, importanța strategică a acestui stat a crescut de două ori pentru Rusia fiind lipsită de flota Sevastopol din Crimeea. Venirea la putere politică a lui B Mikhail Saakashvili, ca urmare a “revelației de catifea” din Georgia, în 2003, a condus la triumful politicii pro-occidentale oficiale a Tbilisi-ului. Guvernul Saakașvili clădind relaţii strânse cu SUA și NATO a crescut tensiunea asupra relațiilor cu Rusia. Apărarea Abhaziei și Osetiei de Sud de către Moscova oficial împotriva Georgiei aduce oficial Tbilisi mult mai aproape cu SUA. Nu a fost nevoie să se aștepte rezultatul. În 2006, în timpul celei de a 63-a  sesiune a Adunării Generale a ONU, 26 state NATO au adoptat rezoluția privind începerea “dialogului intensiv” cu Georgia. Aceasta este etapa finală pe drumul de intrare în NATO.
Lucrările administraţiei Turciei în acest proces sunt diferențiate pentru activitatea sa. Negocierile ţinute de prim-ministrul Rajab Tayyip Erdogan, cu administrația Rusiei cu privire la acest proces în timpul acestei perioade nu joacă mai puțin importanţă în semnarea documentului menționat mai sus. În timp ce Turcia are relații strânse atât cu Georgia și Rusia, a dat oportunități suplimentare Ankarei pentru a face față acestei obligaţiei.
Prezentarea proiectului actului care permite crearea bazei legale largi pentru să demonstreze realitatea ideilor mai sus menționate, care sunt în funcție de interesele politico-militare ale Moscovei. Potrivit ziarului de renume din Rusia, “Kommersant”, amendamentele făcute de președintele Dmitri Medvedev, extind în mod suficient șirul de motive de aplicare a armatei ruse în străinătate. De exemplu, ziarul scrie că “Rusia este în măsură să efectueze o operațiune militară sub titlul de protecție a turiștilor ruși în orice țară străină”. “Kommersant” consideră că avem nevoie de mult mai mult pentru a aplica noul cadru legal în țările post-sovietice.
În consecință, factorul de influență a Rusiei asupra proceselor din regiune poate fi considerată drept indicație politică a statutului geo politic format în regiune.