Tasin GEMIL

Istoriografia azerbaidjană actuală poartă o mare răspundere în acţiunea, aflată deja în plină desfăşurare, vizând eliberarea istoriei şi culturii naţionale azerbaidjene din captivitatea iraniană şi ruso-sovietică. Dacă chestiunea relaţiilor istorice şi culturale cu marea putere de la nord se arată a fi relativ lesne de lămurit, prin faptul că teritoriul actual al Republicii Azerbaidjan a fost inclus cu forţa în componenţa imperiului ruso-sovietic, problema legăturilor îndelungate şi deosebit de strânse ale istoriei şi culturii azerbaidjane cu spaţiul iranian cred că este mult mai dificil de soluţionat. De pildă, foarte mulţi istorici europeni consideră întreaga perioada safevidă ca parte integrantă a istoriei iraniene. Nu sunt puţini nici cei care includ în istoria Iranului chiar şi statul Aqqoyunlu (acest stat este revendicat şi de istoriografia naţională a Turkmenistanului).
Afirmarea istoriei şi culturii naţionale azerbaidjene este desigur şi o chestiune politică de maximă însemnătate pentru tânăra Republică Azerbaidjană independentă.
În ultimele două decenii, istoriografia naţională azerbaidjană a făcut progrese remarcabile. Au fost obţinute rezultate importante în cercetarea istoriei naţionale. Au apărut numeroase lucrări valoroase, între care un loc aparte ocupă primul tratat de istorie a Azerbaidjanului, publicat în şapte volume, între anii 1998 şi 2003, de către Institutul de istorie “A. Bakikhanov” al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Republicii Azerbaidjan.
Cum am mai arătat, cunoaşterea istoriei şi culturii azerbaidjene în străinătate este fundamentală pentru promovarea imaginii în ansamblu a Republicii Azerbaidjan în lume. Desigur, această sarcină trebuie să fie una prioritară pentru reprezentanţele diplomatice ale statului azerbaidjan în străinătate.
Consider semnificativă activitatea fructuoasă depusă de Ambasada Republicii Azerbaidjan la Bucureşti, personal de către ambasadorul prof. dr. Eldar Hasanov.
În decurs de zece ani, Ambasada Republicii Azerbaidjan la Bucureşti a publicat peste 40 de cărţi în limba română, marea majoritate fiind desigur consacrate istoriei şi culturii azerbaidjene. În acelaşi timp, au fost susţinute multiple conferinţe în diverse medii, inclusiv şi îndeosebi în Universităţi româneşti, pentru a face mai bine cunoscute trecutul şi realizările poporului azerbaidjan.
Începând cu anul universitar 2010-2011, în cadrul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca a fost deschisă şi direcţia de studii privind istoria, cultura şi limba azerbaidjană.
În sfârşit, trebuie menţionat şi faptul că, spre deosebire de alte ţări, în România există şi o puternică comunitate turco-tătară, care îndeplineşte cu succes şi rolul de punte între România şi întreaga lume turcică. Ambasada R. Azerbaidjan la Bucureşti, personal ambasadorul Eldar Hasanov, a ştiut să câştige sprijinul acestei comunităţi, care are un număr însemnat de intelectuali de prestigiu.
Dacă România reprezintă pentru Republica Azerbaidjan o poartă deschisă către Europa, Institutul de Turcologie şi Studii Central-Asiatice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai poate fi socotit cheia acestei porţi. După părerea mea, cu cât asemenea institute academice s-ar înfiinţa şi în alte ţări, cu atât s-ar facilita promovarea în Europa a imaginii reale a lumii turcice, în ansamblu, şi a fiecăreia din componentele ei, în particular. Depinde însă foarte mult şi de modul în care beneficiarii, adică statele turcofone, vor şti să utilizeze aceste oportunităţi.