Alexandru Mihai GHIGIU

Noua configurație economică și politică a lumii a determinat “redescoperirea” regiunii Mării Negre de cancelariile occidentale, în special cele europene, care și-au dat seama că această zonă este vitală pentru a menține statutul de mare putere a Europei.De la periferia lumii, Marea Neagră a devenit Heartlandul Eurasiei, elementul care oferă acces la elita puterii mondiale sau mediocritatea ca actor regional. Vechiul “Drumul al Mătasii” a devenit un canal de scurgere de energie vitală (petrol și gaze), care furnizează “bătrânului continent”.
Având în vedere importanța regiunii, toți actorii majori îşi joacă cărțile pentru a obține avantaje pe termen mediu și lung, chiar dacă acest lucru înseamnă menținerea populației în sărăcie, conflicte și nesiguranță. În aceste condiții, singura șansă a zonei pare să fie o cooperare regională și dorința statelor de a depăși starea lor.

The new economic and political configuration of the world determined the “rediscovery” of the Black Sea Region by the Western chancelleries, especially European ones, who have realized that this area is vital to maintain Europe’s great power status.
From the periphery of the world, the Black Sea has become the Heartland of Eurasia, the element which provides access to the world power elite or mediocrity as regional actor. The old “silk road” has become a drain with lifeblood (oil and gas) that supply the “old continent”.
Given the importance of the region, all major actors play their cards to obtain advantages on medium and long term, even if this means maintaining the population in poverty, conflicts and insecurity. In these circumstances the only chance of the area seems to be regional cooperation and the willingness of states to overcome their condition.