Cătălina MĂRCULEŢ
Ioan MĂRCULEŢ
Implicațiile Mării Negre și a gurilor Dunării în cele două 20-lea războaie mondiale a dus la schimbări de frontieră de coastă pentru țările riverane. În timpul Războiului Rece (1946-1990), Marea Neagră a fost percepută de către navigatorii lumii libere ca o “mare uitată”, din cauza controlului exercitat de uriașa flotă militară sovietică cu sediul în Sevastopol. Căderea Uniunii Sovietice în 1991, a crescut numărul de state riverane Mării Negre până la șase. Odată cu apariția noilor state din regiunea extinsă a Mării Negre, numeroase conflicte etno-religioase a izbucnit, a încurajat, mai mult sau mai puțin pe față, de către Rusia. Implicarea Rusiei în exacerbarea conflictelor interne din Georgia, a condus la un război scurt între cele două state, perturbând starea fragilă a liniștit la Marea Neagră. Conflictul a fost condamnat de UE și de NATO, ambele având o frontieră la Marea Neagră. Cooperarea Economică a Mării Negre, fondată în 1992, a prezentat mai multe recomandări pentru punerea în aplicare a unor proiecte de cooperare economică multilaterală și dezvoltare durabilă în zona Mării Negre.
The Black Sea in the 20th and early 21st centuries. A geopolitical and geohistorical view
The implication of the Black Sea and of the Danube mouths in the two 20th-century World Wars led to coastal border changes for the riparian countries. During the Cold War (1946-1990), the Black Sea was perceived by the navigators of the free world as a ‘forgotten sea’, because of the control exerted by the huge Soviet military fleet based in Sevastopol. The fall of the Soviet Union in 1991 increased the number of Black Sea riparian states to six. Concomitantly with the emergence of the new states in the Enlarged Black Sea Region, numerous ethnical-religions conflicts broke out, encouraged, more or less openly, by Russia. Russia’s involvement in exacerbating internal conflicts in Georgia led to a short war between the two states, disturbing the fragile state of quiet at the Black Sea. The conflict was condemned by the EU and by NATO, both having a Black Sea border. The Black Sea Economic Cooperation, founded in 1992, put forward many recommendations for the implementation of some projects for multilateral economic cooperation and sustainable development in the Black Sea area.
