Patricia DRĂGAN, Alexandru RUFANDA

În contextul politic din Republica Moldova, marcat de o instabilitate politică, socială și economică, se pare că detaliile cu o semnificație teritorială se află pe al doilea plan. O demonstrație este recentul caz “Palanca”, atunci când Ucraina (Kievul) a revendicat o porțiune a drumului Reni – Odesa, care are o lungime de 7,77 km, plus teritoriile adiacent, intre punct de Sud-Est al Moldovei satul Palanca. Kievul susține drepturile pe care le, bazate pe tratatul de frontieră din 18 august 1999 cu Ucraina și celelalte tratate cu privire la frontierele cu Ucraina, semnate la 21 iulie 2001. De asemenea, pe baza acestor tratate, partea ucraineană este gata să dea 403 m de teritoriu aproape la Giurgiuleşti, pentru a permite Republicii Moldova să aibă acces la râul Dunărea. Toate acestea ar putea fi eligibile, deși există și acte normative pentru ele, numai în cazul în care nu sse ia în considerare topografia vechea corespunzătoare din anii ’90, de unde putem vedea în mod clar că în regiunea Giurgiulești, din Republica Moldova, acolo a fost întotdeauna acces la fluviul Dunărea, pe o porțiune de 1,8 km. Dovada este satul Mîndrești, care se afla în anii ’50 între fluviul Dunărea și satul Giurgiulesti, apoi a fost inundat, și ca o consecință – transferat la nord de vechiul Giurgiulești, iar autoritățile de la Kiev, profitând de instabilitățile politice din anii ’90, au modificat granițele, fără acordul Moldovei. În acest fel, există mai multe puncte pierdute cedării de către Republica Moldova, numai pentru a obține accesul la fluviul Dunărea, cum ar fi lacul Cuciurgan, teritoriul Dnestrovsc, pe care Kievul vrea să le ia în totalitate, regiunea Carabiber de la Basarabeasca, din care, de asemenea, au pierdut teritoriu, divizarea orașul Basarabeasca în două bucăți, pierderea teritoriului printre Vulcănești. Respectiv, în cazul în care nu ar fi nevoie de cesiunii acestor teritorii de dragul Giurgiuleștiului, Republica Moldova ar putea menține atât accesul la fluviul Dunărea şi teritoriile pierdute, pe care le dorim înapoi, iar cazul “Palanca” va fi rezolvat. Dar toate aceste lucruri sunt rezultatul lipsei de diplomați din Chișinău, sau cum spune o regulă neoficială a diplomaților – “Nu contează cine are dreptate, singurul lucru care contează este cât de mult va negocia” …

In the Republic of Moldova’s political context, marked by a political, social and economical instability, it seems that details with a territorial meaning are on the second plan. A demonstration is the recent case “Palanca”, when Ukraine (Kiev) claimed a portion of the road Reni – Odessa, which has a length of 7.77 km, plus the addiacent territories, between the Moldova’s South-Eastern point-village Palanca. Kiev claims it’s rights, based on the 18th august 1999’s border’s Tract with Ukraine and the other tract about borders with Ukraine, signed on 21st of July 2001. Also based on these tracts, the Ukrainian part is ready to give away 403 m of territory nearly to Giurgiuleşti, in order to permit The Republic of Moldova to have access to the river Dunărea. All of these could be eligible, although there are also normative acts for them, only if not taking into consideration the old topography corresponding to ‘90s, from where we can see clearly that in the region of Giurgiuleşti, from the Republic of Moldova, there was always the access to the river Dunărea, on a portion of 1.8 km. The proof is the village Mindreşti, which was situated in ages of ‘50s between the Danube river and Giurgiuleşti village, then it was inundated, and as a consequence – transferred to the North from the old Giurgiuleşti, and the authorities from Kiev, taking advantage of the political instability from ‘90s, has modified the borders, without Moldova’s accord. This way, there are more lost points cession by The Republic of Moldova, only to obtain the access to the river Dunărea, like the lake Cuciurgan, Dnestrovsk’s territory, which Kiev wants to take in totality, Carabiber’s region from Basarabeasca, from which we also have lost territory, the splitting of city Basarabeasca in two pieces, the loss of territory among Vulcaneşti. Respectively, if there were no need of cession of these territories for the sake Giurgiuleşti, the Republic of Moldova, could maintain both the access to the river Dunărea, and the lost territories, which we want back, and the case “Palanca” will be solved. But all these things are the result of lack of diplomats from Chişinău, or how a nonofficial rule of diplomats says – “It doesn’t matter who is right, the only thing that matters, is how much do you negotiate”…