Viorel KOTYK

În urmă cu 20 de ani a început numerotarea unei ere noi în legăturile multiseculare dintre popoarele ucrainean şi român. Pe 1 februarie 1992 Ucraina şi România, două state suverane, au stabilit relaţiile diplomatice. În contextul istoric mai deplin al acestui eveniment este demn de remarcat că România a fost printre primele ţări din lume, care au recunoscut independenţa statală a Ucrainei.
La prima vedere, 20 de ani este o clipă abia perceptibilă pentru istorie, dar pentru raporturile moderne ucraineano-române această perioadă a avut o semnificaţie fundamentală. Pentru că tocmai în această etapă-cheie s-au clădit temeiurile relaţiilor interstatale contemporane dintre Kiev şi Bucureşti.
Împărtăşind valorile democratice moderne ale convieţuirii internaţionale, principiile de bază ale căreia sunt bunăvecinătatea, parteneriatul, încrederea şi respectul reciproc, Ucraina şi România au stabilit în această perioadă un dialog politic consecvent, au format cadrul juridic bilateral, au dezvoltat noi formule de legături cultural-spirituale, continuitatea cărora ne leagă de aprofunzimea antichităţii.
În şirul evenimentelor contemporane ucraineano-române de mare importanţă trebui remarcată, înainte de toate, încheierea dintre statele noastre a Tratatului despre relaţiile de bunăvecinătate şi colaborare, precum şi a Tratatului privind regimul frontierei de stat. Prin încheierea acestor documente, fundamentale pentru relaţiile interstatale, ambele ţări au demonstrat un exemplu de înaltă responsabilitate istorică atât faţă de popoarele sale, cât şi de procesele de edificare şi consolidare a arhitecturii regionale şi europene pentru pace, securitate, stabilitate şi colaborare.
Marcând jubileul de 20 de ani al relaţiilor diplomatice dintre Ucraina şi România este oportun de menţionat că ele n-au început de la zero. Hatmanii ucraineni au susţinut legături de soli cu principatele dunărene. În 1918 au fost înfiinţate misiunea diplomatică a Republicii Populare Ucrainene în România şi misiunea împuterniciţilor ai guvernului Regatului român la Kiev.
O caracteristică specială a fazei actuale de dialog dintre Ucraina si România este voinţa politică de la Kiev şi Bucureşti pentru a-l aduce la nivelul de bună vecinătate. Avem un background solid pentru a obţine un astfel de obiectiv: similarităţi în orientările strategice ale ambelor ţări, şi anume afirmarea în spaţiul valorilor democratice europene, interes comun în consolidarea stabilităţii, securităţii şi cooperării în regiune şi în Europa, progrese în cooperarea comercial-economică, o istorie ucraineano-română multiseculară în legături spirituale si culturale.
Cadrul instituţional de interacţiune este multiplu faţetat. În 2007 a fost lansată Comisia Prezidenţială Mixtă Ucraineano-Română. Aceasta include trei comitete care acoperă cu sfera lor de competenţă aproape toate domeniile de cooperare bilaterală. Din 1998 activează şi Comisia Interguvernamentală pentru probleme de minorităţi naţionale. În primul semestru al anului 2012 planificăm prima reuniune a Comisiei interguvernamentale comune ucraineano-române cu privire la cooperarea economică, industrială, ştiinţifică şi tehnică. Există, de asemenea, o serie de direcţii de cooperare inter-parlamentară, de ramură şi inter-regională pe bază bilaterală şi multilaterală.

Sunt convins că interacţiunea ucraineano-română are un potenţial colosal. Această concluzie se confirmă, în primul rând, prin faptul creşterii spectaculoase a intereselor reciproce în domeniul comercial-economic. Dacă în 2009 schimburile comerciale dintre ţările noastre abia au depăşit 800 de mln de dolari, atunci în 2011 acest indiciu a atins un nivel record cu o cifra de peste 2 miliarde de dolari.
Аmbele ţări împărteşesc ideea Europei unite, de aceea aspiraţiile de integrare europeană ale Ucrainei sunt nu doar susţinute la Bucureşti, dar şi totodată considerate printre cele ce corespund intereselor naţionale ai României. Suntem recunoscători României care, împreună cu alte state membre ai UE, acordă sprijin politic şi practic pentru apropierea Ucrainei de UE şi adoptarea valorilor acestui spaţiu în societatea ucraineană. Exemple fructuoase de cooperare ucraineano-române în această privinţă sunt documentele bilaterale încheiate de MAE ale Ucrainei şi României, în cadrul cărora părţile desfăşoară consultări periodice cu privire la teme de actualitate ale relaţiilor bilaterale precum şi ale celor regionale, europene şi mondiale.
După cum a remarcat Ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei Kostyantyn Gryshcenko în scrisoarea sa de felicitare la adresa omologului român Cristian Diaconescu cu ocazia acestui eveniment distins, ”similarităţi în orientările strategice şi largi posibilităţi ale ambelor ţări în contextul bilateral şi internaţional ne permit să privim cu optimism la viitorul Ucrainei şi României într-o Europă unită”.
Astfel de optimism al Kievului se bazează pe convingerea profundă că, între două ţări democratice şi europene, precum sunt Ucraina şi România, nu există şi nici nu pot exista probleme invincibile. În acelaşi context suntem convinşi că, consolidarea unei interacţiuni durabile şi eficace între Kiev şi Bucureşti în domeniile politice, de securitate, economice şi umanitare corespund intereselor vitale ai celor două ţări vecine şi popoarelor acestora