Romania and Ukraine are neighbors, but they are compelled to become partners. There are many good arguments for this. The capacity of Romania as member of both EU and NATO, the fact that the external border of Romania coincides with the external border of both organizations are important premises to build a strategic dialogue between Bucharest and Kyiv, not to mention the important bridge represented by our kin-minorities living in Romania and Ukraine. At the same time, Romania continues to act as a firm supporter of the European aspirations of Ukraine. The open and constructive dialogue is the only way to solve our problems, to build our partnership, and to promote our joint interests in the region and beyond. 2011 might become a key point of reference in our common history in this respect.

România și Ucraina sunt vecini, dar ele sunt obligate să devină parteneri. Există mai multe argumente bune pentru acest lucru. Capacitatea România în calitate de membru atât a UE, cât și a NATO, faptul că frontiera externă a României coincide cu frontiera externă a ambelor organizații sunt premise importante pentru a construi un dialog strategic între București și Kiev, să nu mai vorbim de importantul pod reprezentat minoritățile noastre înrudite care trăiesc în România și Ucraina. În același timp, România continuă să acționeze ca un susținător ferm al aspirațiilor europene ale Ucrainei. Dialogul deschis și constructiv este singura cale de a rezolva problemele noastre, pentru a construi parteneriatul nostru, și să promoveze interesele noastre comune în regiune și în afara ei. 2011 ar putea deveni un punct cheie de referință în istoria noastră comună în acest sens.

Dorinţa României pentru un dialog constructiv şi o relaţie dinamică porneşte de la câteva considerente extrem de simple: Ucraina este un stat vecin şi un partener prioritar, cu care avem o dublă vecinătate. Este vorba, pe de o parte, de o vecinătate privită geografic, care din punct de vedere strict juridic datează de la declararea independenţei Ucrainei în august 1991, dar pe care în fapt o împărtăşim de secole. Aceasta este vecinătatea clasică. Pe de altă parte, vecinătatea pe care o avem cu Ucraina trebuie privită şi din perspectiva calităţii României de stat membru al Uniunii Europene şi al NATO. Este o vecinătate specifică prin natura responsabilităţilor în promovarea politicii şi intereselor UE şi NATO în spaţiul estic, inclusiv din punct de vedere al monitorizării evoluţiilor la frontiera externă a celor două organizaţii. Din perspectiva acestei duble vecinătăţi, România consideră Ucraina un partener de cooperare cu pondere pentru relaţia bilaterală şi pentru forurile din care facem parte.
Relaţiile bilaterale ale României cu Ucraina au evoluat progresiv şi au un fundament juridic solid în Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina, încheiat la 2 iunie 1997, şi în Tratatul între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat, semnat la 17 iunie 2003. În general, cadrul juridic bilateral, în continuă extindere, asigură premise bune pentru armonizarea intereselor celor două ţări şi evoluţia dinamică a relaţiilor reciproce.
Dialogul deschis şi de substanţă cu Ucraina este singura modalitate de a găsi soluţii reciproc acceptabile la problemele curente ale vecinătăţii şi de a coopera activ în realizarea unor proiecte bilaterale, regionale şi de importanţă europeană. Scopul nostru este de a articula şi consolida o relaţie bazată pe încredere şi respect reciproc, în spirit european, orientată spre viitor, productivă şi care să reconfirme capacitatea Ucrainei de a deveni un factor de stabilitate la frontiera de est a UE şi a Alianţei. În planul acţiunilor concrete pentru anul 2011 pe relaţia cu Ucraina, MAE al României are în vedere realizarea unei vizite oficiale la Bucureşti a ministrului afacerilor externe Konstantin Grişcenko. Această vizită poate fi un nou start în relaţiile bilaterale. În pregătirea ei sunt preconizate consultări între Ministerele Afacerilor Externe la nivel de secretar de stat/adjunct al ministrului şi la nivel de lucru. Inclusiv în funcţie de rezultatele acestor discuţii vom putea pregăti şi un contact la nivel înalt.
Intenţionăm, de asemenea, să revedem şi, împreună cu partenerii ucraineni, să activizăm funcţionarea formatelor şi mecanismelor de dialog şi cooperare create în baza acordurilor în vigoare, documente contractual-juridice sau înţelegeri politice. Suntem de părere că ar trebui să folosim cu precădere structurile consacrate înfiinţate în baza Tratatului politic bilateral şi a altor acorduri, de exemplu Comisia mixtă interguvernamentală pe problemele respectării drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina şi ale minorităţii ucrainene din România, Comisia mixtă pentru cooperare economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică şi altele.
România va continua demersurile pentru soluţionarea problemelor în suspensie şi semnarea cât mai curând a Acordului privind micul trafic la frontieră. Propunerile de compromis ale României cu privire la durata de şedere pe teritoriul celeilalte părţi contractante (3 luni fără alte limitări) şi capacităţile consulare absolut necesare pentru implementarea Acordului sunt în analiza partenerilor ucraineni şi aşteptăm reluarea negocierilor în cadrul proximei runde de consultări la nivelul departamentelor consulare.
Sperăm ca în 2011 să reluăm discuţiile şi cooperarea sistematică cu partenerii ucraineni şi în problematica minorităţilor naţionale. Partea română se pronunţă pentru un dialog deschis şi onest în această importantă chestiune a relaţiilor şi cooperării dintre România şi Ucraina, pentru a identifica căile şi mijloacele de soluţionare a problemelor controversate existente şi avansarea în acord deplin cu prevederile dreptului internaţional, cu standardele şi cele mai bune practici în acest domeniu. Propunem partenerilor noştri ucraineni să reactivăm Comisia mixtă interguvernamentală privind drepturile minorităţilor, care este cel mai potrivit cadru pentru discutarea tuturor problemelor minorităţii române din Ucraina şi ale minorităţii ucrainene din România, inclusiv educaţia în limba maternă, reprezentarea politică, probleme culturale şi religioase specifice, finanţarea organelor mass-media în limbile minorităţilor, accesul neîngrădit al minorităţilor la publicaţii şi alte genuri de asistenţă materială din partea statului de legătură etnică. Comisia respectivă a fost înfiinţată în conformitate cu articolul 13 al Tratatului politic de bază între România şi Ucraina şi, din păcate, nu s-a mai întrunit din noiembrie 2006.
De asemenea, în relaţia cu Ucraina, în anul 2011 vor continua eforturile de articulare a unei platforme de dialog constructiv în problematica proiectului ucrainean privind „Crearea unei rute de navigaţie de adâncime Dunăre – Marea Neagră în sectorul ucrainean al Deltei Dunării”, respectiv Canalul Bâstroe, cum este cunoscut de opinia publică. România se aşteaptă ca Ucraina, în consens cu angajamentele sale cu privire la respectarea şi aplicarea prevederilor relevante ale legislaţiei internaţionale referitoare la protecţia mediului şi principiile general recunoscute ale bunei vecinătăţi, să manifeste reţinere şi să nu pună în practică decizia finală de implementare a proiectului, care, între altele, prevede lucrări ample de dragaj pentru mărirea adâncimii canalului, cu consecinţe imprevizibile asupra mediului şi posibile efecte transfrontaliere. Reafirmăm deschiderea în continuare pentru consultări bilaterale şi discuţii multilaterale în cadrul mecanismelor prevăzute de acordurile bilaterale şi convenţiile internaţionale în acest domeniu, care au acest dosar pe agenda lor.
O relaţie bilaterală armonioasă, multidimensională, include şi o cooperare adecvată în sfera culturală. România intenţionează să deschidă un Institut Cultural la Kiev, în primă instanţă, ca secţie de profil a Ambasadei României la Kiev, deci cu un statut similar cu cel al Centrului Cultural şi de Informare al Ucrainei care funcţionează deja la Bucureşti de câţiva ani. În viitor, când circumstanţele vor fi, sperăm, mai favorabile, dorim să asigurăm o prezenţă culturală permanentă românească şi la Cernăuţi.
O intensificare a cooperării pe relaţia României cu Ucraina este preconizată şi în alte domenii de interes bilateral, dar şi multilateral, cu deosebire în sfera afacerilor europene. România sprijină fără rezerve opţiunea europeană a Ucrainei şi urmăreşte cu simpatie şi încurajare finalizarea negocierilor asupra Acordului de Asociere şi a Acordului aprofundat şi cuprinzător de comerţ liber (DCFTA) între UE şi Ucraina. România a susţinut constant şi activ în formatele politice şi în cele de lucru ale UE, în toate fazele, elaborarea Planului de acţiune pentru liberalizarea vizelor de scurtă şedere în spaţiul comunitar pentru cetăţenii ucraineni, lansat la summit-ul UE – Ucraina din 22 noiembrie 2010. România este dispusă să ofere Ucrainei expertiză în îndeplinirea criteriilor politice, democratice şi economice în procesul de adaptare la acquis-ul comunitar, iar aceste aspecte vor figura pe agenda contactelor şi consultărilor viitoare între Ministerele de Externe român şi ucrainean. Cooperarea dintre România şi Ucraina în plan comunitar are şi o importantă dimensiune practică, în contextul Politicii Europene de Vecinătate, materializată în Programele Operaţionale Comune România – Republica Moldova – Ucraina şi România – Slovacia – Ungaria – Ucraina, precum şi în cadrul Parteneriatului Estic, al Strategiei Dunării şi al Sinergiei Mării Negre.
În dimensiunea regională, este deja tradiţională cooperarea cu Ucraina în OCEMN, a cărei preşedinţie în exerciţiu este exercitată de România pe perioada 1 ianuarie-30 iunie 2011.
În ceea ce priveşte problemele de securitate, România înţelege şi respectă opţiunea autorităţilor ucrainene pentru statutul de ţară nealiniată, în afara blocurilor, şi, alături de Aliaţi, şi-a declarat susţinerea pentru continuarea parteneriatului NATO cu Ucraina.
Privim cu optimism evoluţia relaţiilor cu Ucraina în anul 2011 şi contăm pe o dinamizare a activităţii Ucrainei pe dimensiunea europeană a politicii sale externe.