Alina BUZĂIANU

În contextul-est european al transformării politice, Parteneriatul Estic (PaE), a apărut ca o soluție parțială, cu scopul de a structura relațiile dintre UE și șase dintre vecinii săi din Est (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina). Programul, produsul cooperării suedezo-poloneze (cu asistența cehă), a fost inaugurat la Praga, la 7 mai 2009. De atunci, cu toate acestea, mulți experți au exprimat îngrijorarea cu privire la viitorul său, în special în lumina schimbărilor politice care au loc în Europa de Est Europa și posibilul său efect asupra potențialului relațiilor cu Rusia, care s-a opus proiectului înca de la inceput. Aceste preocupări, precum și viitoarea Președinție poloneză a UE, stabilită pentru a doua jumătate a anului 2011, au determinat elita europeană să acționeze mai hotărâtă, mai proactivă în speranța de a rezolva problemele existente și explorarea unor posibilități suplimentare ale Parteneriatului Estic.

Within the est-european context of political transformation, the Eastern Partnership (EaP) appeared as a partial solution, aiming to structure relations between the EU and six of its Eastern neighbors (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova, and Ukraine). The program, the product of Swedish-Polish cooperation (with Czech assistance), was inaugurated in Prague on May 7, 2009. Since then, however, many experts have expressed worries about its future, particularly in light of political changes taking place in Eastern Europe and its possible effect on potential of relations with Russia, which opposed the project from its very beginning. These concerns, as well as the upcoming Polish EU presidency, set for the second half of 2011, prompted the European elite to act more determined, more proactive in the hopes of resolving existing problems and exploring further possibilities for the EaP.