Dan Marcel BĂRBUŢ

US nuclear policy is undergoing change. President Barack Obama defined the conceptual framework for this transformation in his Prague speech on 5 April 2009. At the time, he declared his support for the idea of a world free of nuclear weapons and outlined an ambitious disarmament agenda. He also emphasized the goal of strengthening the non-proliferation regime. What is more, he identified nuclear terrorism as “the most immediate and extreme threat to global security” and announced an initiative for securing all nuclear material worldwide within four years.
One year on, Obama’s policies have yielded some first practical results. On the doctrinal level, the Nuclear Posture Review (NPR) published on 6 April 2010 assumes a reduced importance of US nuclear weapons within the overall national security strategy. Two days later, Obama and Russian President Dimity Medvedev signed the New START Treaty on the reduction of strategic offensive arms. Finally, on 12 and 13 April 2010, Obama received more than 40 heads of state and government for a summit on nuclear security in Washington, D.C. that produced a timetable for implementation of Obama’s four-year target.
Although all these measures demonstrate Obama’s determination to create new impetus in US nuclear policy, a closer look reveals that the scope for change is limited in some areas. This is due to divergent assessments on nuclear strategy within the US political establishment, alliance policy considerations, and the stances adopted by other nuclear states. Accordingly, Obama’s approach of pushing nuclear disarmament to garner international support for strengthening the non-proliferation regime and effective measures against Iran and North Korea may only deliver limited results. This is also because the nexus between proliferation issues and the state of disarmament is weaker than is often claimed.
The review of the US nuclear posture was accompanied by intense controversies within the Obama administration. As a result, the NPR was only published after several months’ delay. The document features some substantial changes compared to the previous version. In accordance with the changing threat picture, there is a modified hierarchy of strategic priorities.
However, some states regard the threat of nuclear terrorism as being less acute than the Obama administration claims it to be. They think that an attack using a nuclear device is an unlikely prospect, since fissile material is well guarded in most countries and terrorist groups hardly have the know-how needed for such an undertaking. They believe that the problem is limited to a handful of states. The main focus here is on Pakistan, which faces political instability and a growing activity of Islamist militants and has been regarded as a potential hub for nuclear smuggling ever since the disclosure of the network of A.Q. Khan.
There is agreement, however, on the danger of radiological weapons. Still, only the follow-up conference to the Washington summit, to be held in South Korea in 2012, will show to what extent the participating states will really enhance safeguards for their nuclear and radiological material. Due to a number of unilateral measures already announced in Washington, Obama was able to claim some success at least at the opening summit. But it is unlikely that he will be able to meet his four-year-objective.

Politica nucleară a lui Obama: schimbări limitate

Politica nucleară din SUA este în curs de schimbare. Președintele Barack Obama a definit cadrul conceptual pentru această transformare în discursul său de la Praga, la 5 aprilie 2009. La acel moment, el a declarat sprijinul pentru ideea unei lumi fără arme nucleare și a prezentat o agendă ambițioasă de dezarmare. El a subliniat, de asemenea, scopul consolidării regimului de neproliferare. Mai mult, el a identificat terorismul nuclear ca fiind “amenințarea cea mai imediată și extremă la adresa securității mondiale” și a anunțat o inițiativă pentru securizarea tuturor materialelor nucleare la nivel mondial în termen de patru years.
După un an, politicile lui Obama au dat unele primele rezultate practice. Pe plan doctrinar, Nuclear Posture Review (NPR), publicat la 6 aprilie 2010, asumă o importanță redusă a armelor nucleare americane în cadrul strategiei globale de securitate națională. Două zile mai târziu, Obama și președintele rus Dimitry Medvedev au semnat Noul Tratat START privind reducerea armelor strategice ofensive. În cele din urmă, la 12 și 13 aprilie 2010, Obama a primit mai mult de 40 de șefi de stat și de guvern pentru un summit privind securitatea nucleară din Washington, D.C., care a produs un calendar pentru punerea în aplicare a țintei de patru ani a lui Obama.
Deși toate aceste măsuri demonstrează determinarea lui Obama de a crea un nou impuls în politica nucleară americană, o privire mai atentă arată că domeniul de aplicare pentru schimbare este limitat în anumite zone. Acest lucru se datorează unor evaluări divergente cu privire la strategia nucleară în cadrul establismentului politic din SUA, considerente de alianță politică, precum și pozițiile adoptate de alte state nucleare. Prin urmare, abordarea lui Obama de a împinge dezarmarea nucleară pentru a obține sprijin internațional pentru consolidarea regimuluide neproliferare și măsuri  eficiente împotriva Iranului și Coreei de Nord ar putea livra doar rezultate limitate. Acest lucru este, de asemenea, pentru că legătura dintre problemele de proliferare și starea dezarmării este mai slabă decât este adesea revendicat.
Revizuirea poziției nucleare din SUA a fost însoțită de controverse intense în cadrul administrației Obama. Ca urmare, NPR a fost publicat abia după câteva luni întârziere. Documentul cuprinde câteva modificări substanțiale în comparație cu versiunea anterioară. În conformitate cu imaginea amenințării în schimbare, există o ierarhie modificată a priorităților strategice.
Cu toate acestea, unele state consideră amenințarea terorismului nuclear ca fiind mai puțin acută decât administrația Obama pretinde să fie. Ei cred că un atac cu ajutorul unui dispozitiv nuclear este o perspectivă improbabilă, dat fiind că materialul fisionabil este bine păzită în majoritatea țărilor și grupurile teroriste abia au know-how-ul necesar pentru o astfel de întreprindere. Ei cred că problema este limitată la o mână de state. Accentul principal aici este pe Pakistan, care se confruntă cu instabilitatea politică și o activitate tot mai mare de militanți islamiști și a fost considerat ca fiind un potențial hub pentru contrabanda nucleară încă de la dezvăluirea rețelei de A.Q. Khan.
Există un acord, cu toate acestea, asupra pericolului armelor radiologice. Cu toate acestea, numai conferința de urmare a Summit-ului de la Washington, care va avea loc în Coreea de Sud, în 2012, va arăta în ce măsură statele participante vor spori cu adevărat garanțiile pentru materialul nuclear și radiologic. Din cauza unui număr de măsuri unilaterale deja anunțate la Washington, Obama a fost capabil de a pretinde un oarecare succes, cel puțin la summit-ul de deschidere. Dar este puțin probabil ca el va fi capabil să îndeplinească obiectivul său de patru ani.