Matthew SPARKE

Geographers have a responsibility to examine persistently, collaboratively, and critically the geographical grounds of hope and fear.We can help debunk false hopes and groundless fears, and in so doing we can also advance more sensible hopes based on more embodied and accountable experiences of fear. The case of the Iraq war shows how the groundless geopolitical fears about Iraq’s weapons of mass destruction and Al Qaeda connections were combined with equally groundless geoeconomic hopes about making the middle of the Middle East into a bastion of peace and freedom through free-market reforms. These geopolitical and geoeconomic discourses were imagined as part of a foreign policy of accumulation by dispossession. Other, more grounded accounts of the real fears created by dispossession can lead instead to more realistically hopeful geographies of repossession.

Temeri geopoliticile, speranțe geoeconomice, precum și responsabilitățile geografiei

Geografii au responsabilitatea de a examina persistent, în colaborare, și critic motivele geografice ale speranței și fricii. Noi putem ajuta la demascarea speranțelor false și temerilor nefondate, și astfel putem avansa, de asemenea, speranțe mai sensibile, bazate pe experiențe mai întrupate și responsabile de frică. Cazul războiului din Irak arată modul în care temerile geopolitice nefondate legate de armele de distrugere în masă și legăturile Al Qaeda din Irak s-au combinat cu speranțe geoeconomice la fel de nefondate despre a face mijlocul Orientului Mijlociu un bastion al păcii și libertății prin reforme de piață liberă. Aceste discursuri geopolitice și geoeconomice au fost imaginate ca parte dintr-o politică externă a acumulării prin deposedare. Alte abordări, mai fundamentate pe temerile reale create de deposedări pot duce în schimb la geografii mai realist pline de speranțe de reposesie.