Cezar TECLEAN

The space distribution of relations between the volume (total number) of conflicts within the 1950-2010 period and the period of the longest effective conflict from each country individualizes three groups of countries in the Arab world, which constitutes the same types of spaces with own characteristics in developing the conflictual phenomenon: spaces with imminent conflictual potential or in development (instable spaces), spaces with a high conflictual potential (spaces with low stability) and spaces with average conflictual potential (low stability spaces). The Arabic Africa thus represents an intermediary conflictual area between Europe and Sub-Saharian Africa, both under the aspect of the conflictual value and of the number of countries with different conflictual loads.
Generally, the Arabic-African space is dominated by instable area or with limited stability, that occupy almost 80% of the reference space. In these conditions, the Arabic-African area is presented as an insecure area that forms the southern part of the European Union and at the same time a buffer part in front of the more instable space of the Sub-Saharian Africa. For the stabilization of this unsecured Northern-African neuralgic border, the European Union is trying to apply different projects of regional organization of the European-Mediterranean partnership type (“Barcelona Process”) launched in 1995 or the Union for the Mediterranean area launched in 2008.                                                                                    http://en.wikipedia.org/wiki/Union_for_the_Mediterranean

Dinamica spațială privitoare la relațiile de stabilitate / conflictualitate în Africa vorbitoare de limba arabă și Soluția pentru integrarea în structurile regionale

Distribuția spațială a relațiilor dintre volumul (numărul total) de conflicte în perioada 1950-2010 și perioada celui mai lung conflict eficient din fiecare țară individualizează trei grupe de țări din lumea arabă, care constituie aceleași tipuri de spații cu caracteristicile proprii în dezvoltarea fenomenului conflictual: spații cu  potențial conflictual iminent sau în dezvoltare (spații instabile), spații cu potențial conflictual de un nivel ridicat (spații cu stabilitate redusă) și spații cu potențial conflictual mediu (spații de stabilitate redusă). Africa arabă reprezintă astfel o zonă conflictuală intermediară între Europa și Africa sub-sahariană, atât sub aspectul valorii conflictuale și a numărului de țări cu diferite sarcini conflictuale.
În general, spațiul arab-african este dominat de zone instabile sau cu stabilitate limitată, care ocupă aproape 80% din spațiul de referință. În aceste condiţii, zona arabă-africană este prezentată ca o zonă nesigură, care formează partea sudică a Uniunii Europene și, în același timp, o parte tampon în fața spațiului mai instabil al Africii sub-sahariane. Pentru stabilizarea acestei frontiere nevralgice nord-africane negarantate, Uniunea Europeană încearcă să aplice diferite proiecte de organizare regională de tip parteneriat  european-mediteranean ( “Procesul de la Barcelona”), lansate în 1995 sau Uniunea pentru zona mediteraneeană lansată în 2008.