Stan PETRESCU

Continentul african, cel mai populat continent după Asia, este al doilea continent, ca mărime, de pe Terra, suprafaţa sa, întinzându-se pe mai bine de 30 milioane km², ceea ce înseamnă 20% din suprafaţa uscatului terestru. Este traversat de Ecuator şi de cele două tropice: Tropicul Racului şi Tropicul Capricornului. Se învecinează cu Europa (NV) pe linia Strâmtorii Gibraltar (13 km) şi cu ţărmul sudic al Mării Mediterane, unde întâlnim două golfuri importante: Sirta Mare şi Sirta Mică. Faţă de continentul asiatic, limita începe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roşie, strâmtoarea Babel-Mandeb şi Golful Aden. Odată cu încheierea lucrărilor de construcţie a Canalului de Suez (1869), Africa a devenit cel de-al treilea continent al planetei înconjurat numai de ape, legătura sa pe uscat cu Asia fiind întreruptă.
În ultimii ani, China a identificat continentul african ca o zonă de interes strategic şi economic semnificativ. SUA şi Uniunea Europeană descoperă noi interese în zona Africii şi încearcă să revină în fostele lor colonii. Uniunea Europeană, în mod special, în relaţiile cu ţările africane, pleacă de la principiul că pot declanşa noi relaţii politice şi economice, dar numai cu acele guverne democratice care respectă drepturile omului şi statul de drept şi îmbrăţişează principiile pieţei libere. Numai că multe din aceste state sunt contestate de UE pentru că se află sub influenţa tot mai mare a Chinei.
Continent al contrastelor, căci întâlnim în Africa zone în care oamenii mor de foame din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor şi a mizeriei. În alte regiuni tarabele din piaţă sunt încărcate cu fructe tropicale şi diferite zarzavaturi. Solurile fertile, în special cele de pe lângă marile fluvii (Niger sau Volta) reprezintă, în acelaşi timp, ferme roditoare cu produse suficiente pentru piaţa internă şi chiar şi pentru exportul produselor în ţări din Europa şi America de Nord.
Africa este un continent bogat şi în resurse minerale (diamante, aur, platină, magneziu, crom, cobalt, cupru, fosfaţi, cositor, wolfram, vanadiu). Şi totuşi, în ciuda acestor resurse variate şi a zăcămintelor bogate, industria africană are dezvoltate doar ramurile extractive şi de prelucrare primară a acestor materii prime, deoarece istoria Africii a făcut ca acest continent să fie până nu de mult împărţit în colonii între marile puteri economice ale lumii.