Maria PTASHKINA

Since the very beginning of the Sino-African relations, China proclaimed itself as an equal partner for the African countries. The accent on equality and cooperation obviously contrasted with the way the West historically put itself towards the African continent. It is often believed that Chinese way of pursuing its economic and political aims is aggressive and obstructive for the other countries. In many respects Chinese do impose themselves upon weaker countries and control them in a way. However, there is hardly any room for criticism. The point is that Chinese policy is deeply pragmatic. After years of humiliation and struggle against the West and itself China obviously wants to fight back its positions in the world. This can only be achieved by persistently imposing its economic and political cooperation and projects in the crucial regions. North Africa is apparently one of them. But how can China put itself towards this absolutely different region? Isn’t the way it acts now quite logical from China’s view? Our text try to offer few answers in this direction.

Prezenţa chineză în Africa: politică şi economie

Chiar de la începutul relațiilor chino-africane, China s-a proclamat ca partener egal pentru țările africane. Accentul pe egalitate și cooperare, evident, în contrast cu modul  istoric în care Occidentul însuși s-a prezentat spre continentul african. Se crede adesea că modalitatea chineză de a urmări obiectivele sale economice și politice este agresivă și obstructivă pentru celelalte țări. În multe privințe, chinezii înşişi impun asupra țărilor mai slabe și le controlează într-un mod. Cu toate acestea, nu există aproape niciun loc pentru critică. Ideea este că politica Chinei este profund pragmatică. După ani de zile de umilire și de luptă împotriva Vestului și însăşi China, evident, vrea să câştige înapoi pozițiile sale în lume. Acest lucru poate fi realizat numai prin impunerea persistentă a cooperării economice și politice și a proiectelor sale în regiunile cruciale. Africa de Nord este aparent una dintre ele. Dar cum poate China să se pună în această regiune absolut diferită? Nu este modul în care acționează acum destul de logic din perspectiva Chinei? Textul nostru încearcă să ofere câteva răspunsuri în această direcție.