Michele BRUNELLI

«Ce qu’il y a de plus réel pour moi, ce sont les illusions que je crée avec ma peinture. Le reste est un sable mouvant.»
Eugène Delacroix

Political information via the use of painted images represents, in the Khomeinist Iran, a formidable instrument of propaganda, and it is a sign of great originality in the Gulf region. The murals are milestones, icons for the memory in which and through which the ruling class secures two of the most fundamental events which, during the 1970s and the 1980s have laid the foundations for the new Islamic Republic of Iran. Both the theocratic revolution and the war against Iraq were the result of shrewd political power games that were endogenous with regard to the 1979 revolution, caused by the Shah, who in turn was a victim of the image of himself and of his country which he wanted to give to the world (‘the fifth military and economic power in the world’); and were exogenous because the war with Saddam Hussein, perpetrator and simultaneously victim of the bi-polar conflict on the one hand, and his seductive transformation into an icon and paladin of Western secular interests in the area on the other, was imposed on the Iranian people.

Informații politice și folosirea imaginilor în Republica Islamică Iran

Informațiile politice, prin utilizarea unor imagini pictate reprezintă, în Iranul Khomeinist, un formidabil instrument de propagandă, iar acesta este un semn de mare originalitate în regiunea Golfului. Picturile murale sunt pietre de hotar, iconițe pentru a vizualiza memoria în care și prin care clasa conducătoare asigură două dintre evenimentele cele mai fundamentale, prin care, în anii 1970 și 1980, s-au pus bazele noii Republici Islamice Iran. Atât revoluția teocratică, cât și războiul împotriva Irakului au fost rezultatul jocurilor puterii politice, care au fost endogene în ceea ce privește revoluția din 1979, cauzate de Shah, care, la rândul său, a fost o victimă a imaginii de sine și a imaginii țării sale pe care el dorea a le da lumii ( “a cincea putere  militară și economică din lume”); și au fost exogene, deoarece războiul cu Saddam Hussein, agresorul și, în același timp, victimă a conflictului bi-polar, pe de o parte, și transformarea lui într-o icoană și Paladin al intereselor seculare occidentale în zonă, pe de altă parte, a fost impusă poporului iranian.