Romulus HÂLDAN

Pirateria maritimă, jaful armat pe mare și terorismul maritim reprezintă o plagă care, chiar și la acest început de secol, este o realitate alarmantă, în primul rând datorită diversificării metodelor de execuție și amplorii tot mai mari și, de asemenea, din cauza sociale, economice și efectele morale pe care le generează.
Pirații întotdeauna atacă în cazul în care legea este slabă, în special în cazul în care forța juridică de a impune, a proteja și promova legea lipseşte.
Dezvoltarea transportului maritim și a unor noi rute maritime a fost însoțită de pirateria tot mai mare în zonele de trafic intens. Cu toate acestea, în timp ce în secolul al XVII-lea prima care a fost codificată a fost legislație maritimă, în mod ironic marea rămâne încă un spațiu imens pătat cu cazuri de încălcare a legii, atâta timp cât anumite interese naționale fac legislația națională să se deplaseze cu o viteză foarte mică. De exemplu, nu numai Organizația Maritimă Internațională (OMI), dar, de asemenea, cele 162 de națiuni maritime dezvoltă legislația cu privire la această chestiune foarte lent, ceea ce arată imobilitate imensă.
Pentru a realiza dimensiunea de amenințare a pirateriei maritime, putem demonstra că pierderile provocate de atacurile pirat însumează anual aproape 20 miliarde de dolari.
Pirateria maritimă și jaful armat pe mare par a fi o realitate răsucită într-o lume care se dovedeşte ca una evoluată, fără primitivism, cruzimi de Ev Mediu și uzura morală a acestor cazuri de încălcare a legii. Aceasta acoperă de multe ori imaginea realităţii crude a pericolului și ferocitatea acestor acte, care pot duce la evoluții imprevizibile care pot afecta mai multe zone ale oceanului.
Actele de piraterie apar în apele internaționale, dincolo de jurisdicția oricărei țări, de obicei, în afara zonelor în care navele sunt protejate și monitorizate, de asemenea, unde patrulează navele de război. Jaful armat pe mare reprezintă orice act ilegal de violență, răpire, furt sau orice act de acest fel, cu excepția pirateriei, împotriva unei nave, oameni sau la bord bunuri, care au loc în apele interioare ale unei țări, în apele arhipelagice și marea teritorială.
Ca o concluzie generală, pirateria maritimă și de jaf armat pe mare sunt legate de sărăcie, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în cele mai sărace zone ale lumii, cum ar fi Africa sau Asia de Sud-Est. Totuși, acestea sunt favorizate de mulți factori diferiți, care complică prevenirea și eradicarea, cum ar fi: multe nave arată pavilion superficial; fenomene de corupție care pot afecta autoritățile militare și civile ale unei țări; globalizarea comerțului maritim; diferențele de abordare a practicilor statelor legate de pirateria maritimă și de jaf armat pe mare a țărilor; discrepanţă între legislația maritimă internațională și legislația generală a țărilor; capacitatea statelor de a impune legea maritimă; implicarea forțelor navale, pazei de coastă, poliția și administrația portuară a unor țări cu afaceri ilegale cu pirați; posibilitatea înregistrării ilegale a navelor furate.
Există mai multe organizații, agenții și instituții implicate în lupta împotriva pirateriei maritime și de jaf armat pe mare, precum și multe companii de succes care patronează această activitate, cu toate acestea, există două instituții intens active: Biroul Internațional Maritim al Camerei Internaționale de Comerț și Organizația Maritimă Internaţională (OMI).
Cel mai important aspect este acela că fie pirateria sau jaful pe mare nu sunt fenomene conjuncturale. Ele au rădăcini adânci greu să fie rupte și ori de câte ori malul mării va fi sărac, va fi mult mai probabil să se întâmple piraterie și jaf armat pe mare și acestea ar putea fi generate, de asemenea, de tradiția locală. așa cum am subliniat anterior.
Discuţia despre terorismul maritim este, evident, la început, cu toate că tendința de dezvoltare este foarte rapidă. Astfel, implică diferite metode și practici care au fost luate în considerare cu nu atât de mult timp în urmă inaccesibile în afara unui cadru profesional.
Cu siguranță, Al-Qaida deţine nave. Experții au identiffied un număr de 15 până la 300 de nave care ar putea aparține acestei organizații teroriste și care navighează, sub pavilionul unor țări precum Yemen și Somalia, Senegal, Liberia, St. Vincent Insulele Caraibe. Practic, aceasta ar putea fi considerată prima flotă teroristă din lume.
Abdulrahine Mohammed Abda al Nasheri este recunoscut ca “șef al operațiunilor navale” al lui Osama bin Laden, creierul din spatele grevei împotriva USS Cole și planificatorul noilor atacuri împotriva navelor de război americane și britanice în cadrul zonelor strâmtorii Gibraltar și Mării Mediterane. Din fericire, serviciile secrete ale Marocului, arestând membri saudiţi ai Al-Qaida, care ar fi trebuit să acționeze în zonă, a împiedicat misiuni sinucigașe. El este, de asemenea, cunoscut sub numele de “Emirul mării” și, chiar dacă el a fost capturat de americani, acest “Amiral” al lui Osama ben Laden a reușit să creeze prima structură teroristă maritimă din lume.
Încălcări ale legii care au loc în aceeași zonă de mediu tind întotdeauna să conveargă, astfel încât, la un moment dat, ei par să acționeze în mod individual sau chiar împreună, astfel încât acestea să poată fi cu greu separate. Acesta este, de asemenea, în cazul terorismului maritim, pirateria maritimă și de jaf armat pe mare, și rămâne să fie demonstrat care este elementul unificator precum și ce face diferența.
În contextul dreptului actual, conceptul de piraterie nu include actele teroriste, obiectivele lor fiind politic diferite. Principala diferență între pirați și teroriști este că, în timp ce cei primii doresc premiul și rareori acceptă să moară pentru o cauză, cei de ai doilea, teroriști, îşi dau întotdeauna viața pentru cauza lor.
Cu toate acestea, nu putem vorbi prea mult despre aspectul în comun al pirateriei și a terorismului. Putem spune că au două lucruri importante în comun: în primul rând este faptul că ambele sunt rezultatele acțiunilor actorilor nestatali, iar al doilea se referă la faptul că pirateria ar putea deveni un furnizor de terorism maritim sau chiar un producător al lui. Acesta este cazul Somaliei, unde pirații antrenează și oferă militanți pentru aripa navale a organizației teroriste islamice  Al-Shabaab, ajutându-o în principal în comerțul ilegal de arme.

Maritime piracy, armed robbery at sea and maritime terrorism represent a plague which, even at this start of the century, is an alarming reality, first because of the diversification of the execution mettods and its growing scale and also because of the social, economic and moral effects it generates.
Pirates always strike where the law is weak, especially where the legal force to impose, protect and promote law is lacking.
The development of maritime transportation and new maritime routes has been accompanied by the increasing piracy in the intense traffic areas. However, while whitin the XVIIth century the first to be coded was maritime legislation, ironically the sea still remains a huge space spoted with cases of law breaking as long as certain national interests make the national legislation to move at a very low speed. For instance, not only The International Maritime Organization (IMO) but also the 162 maritime nations develop their legislation on this matter very slow showing huge imobilism.
To realize the dimension of maritime piracy menace we can show that the losses provoked by pirate attacks summon annually almost 20 billion dollars.
Maritime piracy and armed robbery at sea seem to be a twisted reality in a world which is showing itself as an evolved one, without primitivism, middle aged cruelties and the obsolescence of these cases of law breaking. It often covers the image of the cruel reality of the danger and ferocity of these acts which can lead to unpredictable developments which can affect many more areas of the ocean.
The acts of piracy occur within international waters, beyond jurisdiction of any country, usually outside the areas in which the ships are monitorized and protected, also where the war ships patrol. Armed robbery at sea stands for any unlawful act of violence, kidnapping, theft or any deed of this kind, except for piracy, against a ship, people or onboard goods which occur within inner waters of a country, archipelagic waters and territorial sea.
As a general conclusion, maritime piracy and armed robbery at sea are linked with poverty, most of the cases being registered in world’s poorest areas such as Africa or South-eastern Asia. However they are favored by many different factors which complicate the prevention and eradication, such as: many ships show the flag perfunctory; phenomena of corruption which can affect military and civilian authorities of a country; globalization of sea trade; differences in approaching practices of the states related to maritime piracy and armed robbery at sea of the countries; discrepance between international maritime legislation and general legislation of the countries; ability of the states to impoze the maritime law; involvement of naval forces, coast guard, police and harbor administration of some countries in unlawful affaires with pirates; posibility of unlawful registration of stolen ships.
There are many organizations, agencies and institutions involved in the fight against maritime piracy and armed robbery at sea, as well as many successful companies that patronaize this activity, however there are two institutions intensively active: The International Maritime Bureau of International Chamber of Commerce and International Maritime Organization (IMO).
The most important aspect is that either piracy or robberies at sea are not conjunctural phenomena. They have deep roots hard to be broken and wherever the sea shore will be poor, there will be piracy and armed robbery at sea more likely to happen and they might be generated also by the local tradition as we outlined previously.
Speaking about maritime terrorism is obviously at the beginning, though its trend of development is very fast. Thus implies different methods and practices which have been considered not so long time ago inaccessible outside of a professional framework.
For sure, Al Qaida ownes ships. Experts have identiffied a number of 15 to 300 ships wich might belong to this terrorist organization and which sail, perfunctory, under the flag of countries such as Yemen and Somalia, Senegal, Liberia, St. Vincent Caribbean Islands. Practically, this might be considered first terrorist fleet of the world.
Abdulrahine Mohammed Abda al Nasheri is recognized as Osama bin Laden’s “head of naval operations”, the brain behind the strike against USS Cole and the planner of the new future attacks against American and British war ships within Gibraltar Strait and The Mediterranean Sea areas. Fortunately, the Morocco secret services arresting the Saudi members of Al Qaeda who were supposed to act in the area, prevented suicidal missions. He is also known as “The Emir of the Sea” and even though he was captured by the Americans, this “Admiral” of Osama bin Laden has managed to create the very first maritime terrorist structure in the world.
Infringements of the law which occur in the same environmental area always tend to converge so that, at some point, they appear to act individually or even together so that they can hardly be separated. This is also in the case of maritime terrorism, maritime piracy and armed robbery at sea, and it remains to be demonstrated which is the unifying element as well as which makes the difference.
In the actual law context, concept of piracy does not include the terrorist acts, their objectives being politicaly different. The main difference between pirates and terrorists is that while the first ones want the prize and rarely accept to die for a cause, the second ones, terrorists, always give their life for their cause.
Nonetheless, we cannot talk much about commun aspect of piracy and terrorism. We can say they have two important things in common: first is the fact that both are results of actions of non-state actors, and the second refers to the fact that piracy might became a provider of maritime terrorism or even a producer of it. This is the case of Somalia, where pirates traine and provide militants for the naval wing of Islamic terrorist organization Al-Shabaab, helping it mainly in illegal weapon trade.