N. Al. RĂDULESCU

Pentru dezvoltarea atât de înfloritoare pe care a luat-o statul românesc sunt numaidecât necesare contribuţiile de geopolitică, ce rămân să fie realizate metodic de aici înainte. La temelia acestor studii – ce nădăjduim să fie ferite de maniera gazetărească la care, de altfel, ele se pretează – trebuie să punem rezolvarea problemei din titlul acestui articol, anume să stabilim care e cadrul geopolitic al României, în speţă fragmentul de Europă căreia aparţinem.
S-ar părea că lucrul acesta poate fi lămurit cu uşurinţă; în realitate, problema e mai complexă decât pare la prima privire, sau mai degrabă au complicat-o cei care au scris tendenţios despre ţara noastră, fără să se ridice la orizontul obiectiv caracteristic oricărei ştiinţe, deci şi Geografiei.
Încă de la Geografia politică a lui Fr. Ratzel, la baza acestor studii stau doi factori esenţiali, adevărate coordonate geopolitice: poziţia (die Lage) şi spaţiul (der Raum). Ceea ce căutăm să cercetăm în aceste pagini, e poziţia României, în funcţie de diviziunile naturale ale Europei, lucru care Ratzel se simplifică foarte mult, căci Europa era considerată de părintele Geografiei politice ca împărţită numai în două regiuni naturale: Europa centrală şi Europa mediteraneană, în timp ce aceste diviziuni sunt numeroase.
Poziţia – în contrast cu întinderea – e elementul de geografie politică admis chiar de francezi, în mare antagonism faţă de cercetătorii germani. „Teoria poziţiei lui Ratzel – spune Camile Vallaux – e mai puţin criticabilă decât cea a spaţiului, pentru că se ţine foarte mult aproape de realitatea lucrurilor. Ea este un fericit corectiv adus teoriei spaţiului”.
În aceste pagini, noi am înlăturat contribuţia rigidă a elementelor care determină poziţia statului românesc (meridiane, paralele, situaţie continentală, coaste, relief, reţele fluviale, rasă, religie, civilizaţie) şi am tratat-o numai în funcţie de marile diviziuni ale Europei, inspirat după ideea ratzeliană evidenţiată de Vallaux că „cette idée de la position en soi indique seulement que toute société politique doit être considérée dans la place qu’elle occupe par rapport à ses voisines”.
De la început să arătăm că o primă încadrare a României în Europa o datorăm profesorului S. Mehedinţi, care a evidenţiat toate argumentele ce ne fac să considerăm Rusia ca o regiune asiatică, cu totul opusă Europei peninsulare, la extremitatea căreia ne aflăm şi noi. Totul, Carpaţii – cel din urmă accident de relief al Europei peninsulare – clima cu nuanţe mediteraneene, flora şi fauna, latinitatea noastră cea mai de Răsărit, limita de Est a catolicismului, totul arată că de la Nistru se află o altă lume, cu un ţinut oblu, fără accidente de relief, cu o climă excesiv continentală, cu o faună şi floră de stepă – în rezumat începe Europa continentală – zona preasiatică.
Această încadrare a României pe o axă în lungul paralelei e atât de evidentă, încât n-a fost contestată de nimeni şi pentru geografii lumii e deplin precizat faptul că aparţinem Europei peninsulare. Dar era necesar stabilirea în amănunt a acestei încadrări, mai cu seamă pe o axă verticală, în lungul meridianului. E ceea ce încercăm noi în paginile care urmează…
… În urma acestei sumare analize a lucrărilor citate mai sus, putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România Mare ca un fragment al Europei Centrale – părăsind astfel pentru totdeauna ideea de a plasa ţara noastră în cadrul peninsulei balcanice. E un drept care ni s-a refuzat prea mult timp, deşi îl merităm cu prisosinţă şi privim cu toată recunoştinţa pe cercetătorii apuseni care ni l-au enunţat…