Tudor BLÂNDU

Epoca modernă în istoria românilor reprezintă perioada cea mai semnificativă în contextul căreia s-a constituit statul naţional român. Atât avântul mişcării de emancipare a rănilor din principate, cât şi conjunctura internaţională favorabilă la început au fost semnificative ulterior. Independenţa de stat, chiar dacă era obţinută într-un context mai puţin favorabil, în care pentru moment se consolidaseră cele două Imperii vecine Austro-Ungar şi Rusesc, va constitui o garanţie în plus în accentuarea importanţei politico-diplomatice a ţării aflată într-o poziţie geostrategică importantă.
O astfel de stabilitate politică menţine România la distanţă de acţiunile prea îndrăzneţe ale Imperiilor vecine în ciuda alianţei cu Austo-Ungaria. Imperiul German, în schimb, constituia un model de dezvoltare pentru o parte a elitei politice, în vreme ce acesta încerca să îşi impună condiţiile sale într-o zonă de interes strategic şi mai ales economic. Rusia, în schimb, deşi cunoştea alianţa României cu Tripla Alianţă, a urmărit cu atenţie evoluţia acesteia, cu atât mai mult cu cât interesele ei strategice coincideau cu cele germane în zona Mării Negre. Politica României va dovedi luciditate, dar şi iniţiativă atunci când momentul o va cere.