Nici oamenii politici şi nici opinia publică nu au neglijat existenţa unui teritoriu specific, în Europa Centrală, străbătut şi chiar dominat de cursul mijlociu al Dunării. Şi s-a înţeles întotdeauna faptul că această regiune se află într-o zonă mixtă de influenţă şi, anume, a Germaniei dinspre Vest şi a Rusiei dinspre Est.
Din examinarea acestei situaţii desigur că se pot trage multe concluzii de ordin politic internaţional, în afară de una singură, care este lipsită de orice criteriu de obiectivitate, şi anume: că pentru a se păstra echilibrul între cele două forţe, Românismul trebuie să abdice de la revendicarea unităţii sale naţionale, iar sceptrul conducerii trebuie să treacă în mâna Ungariei, ale cărei graniţe naturale trebuie să fie crestele Carpaţilor, care pot fi cu uşurinţă apărate împotriva pericolului rusesc.
Această temă este dezvoltată cu măiestrie de unul dintre iscusiţii politicieni propagandişti ai Ungariei, fostul prim-ministru Tibor Eckhardt, în „The Hungarian Quarterly”, revistă tipărită într-o factură pur anglo-americană şi scrisă cu scopul de a influenţa cercurile conducătoare respective…
…În rezumat, domnul Tibor Eckhardt formulează în anul 1940 revendicările maghiare, cu unica dorinţă de a restabili vechea glorie a defunctei Austro-Ungarii, care ar trebui să reînvie sub forma nouă de Ungaro-Austria. În jocul dublu, pe plan german şi pe plan anglo-saxon, argumentele se ţes cu maximum de concesiune faţă de cititorul căruia i se adresează, cu argumentare tendenţioasă, dar invenţioasă şi colorată, furnizând nenumărate fapte şi informaţii, menite să acopere incompleta documentare a oamenilor politici străini.
[…] Sabin MANUILĂ – 1941, […]