The Cyprus Dispute, which takes place in the agenda of United Nations as an international dispute, had became one of the major issues of European Union (EU) after Turkey had been accepted as a candidate country at the Helsinki Summit Meeting of EU in 1999, and after Greek Populated Southern Cyprus (GPSC) had became a member of EU in 2004 with the title “Cyprus Republic”.
Cyprus Dispute is a multidimensional issue since it is a “domestic affair” directly concerning the Turkish population and the Greek population living in Cyprus, a “regional affair” concerning Turkey and Greece, the native countries of both communities, and an “international affair” concerning England as the Guarantor Country, and other countries like USA, Russia, and China. While assessing the Cyprus Dispute, which is such a complicated issue, it is essential to take some issues as the basis; such as the founding of Cyprus Republic as a state in 1960 with international treaties, the non-amendable principles of the Constitution, and the issues of security and warranties.
What shall be underlined before all, as a crucial point, is the Cyprus Republic’s being a functional federal/confederate state depending on the equal founder partnership and full politic equality of Turkish and Greek communities, under the common sovereignty and common management of both communities.
The basic principles for the founding of Cyprus Republic had been determined among the Prime Ministers and Foreign Affairs Ministers Turkey and Greece in Zurich at February 11, 1959. The treaties, arranged in accordance with these principles, had been signed in London at February 19, 1959 between the Prime Ministers of Turkey, Greece and England, and the leaders of Cyprus Greek Population and Cyprus Turkish Population. These treaties are the “Foundation Treaty”, “Guarantee Treaty”, and “Alliance Treaty” signed by and between Greece, Turkey, England, and Cyprus Republic. The treaties that generated the Cyprus Republic in 1960 had been registered by the Secretariat of United Nations. In accordance with the basic principles and grounds determined with these treaties, the state of Cyprus Republic had been accepted by both communities, as the Constitution of Cyprus Republic had been issued by Greece and Turkey. The Guarantee and Alliance Treaties had been made constitutional provisions in accordance with the 181st article of the Constitution of Cyprus Republic, and the appendices of these treaties had been included in the constitution .
The Cyprus Republic, founded by international treaties, had fallen as a result of the massacre initiated by the Akritas Plan initiated against the Turkish People (Community). Akritas Plan had been put into practice at December 21, 1963, under the political leadership of President Makarios and under the management of Minister of Interior Affairs Polikarpos Yorgacis, in order to realize ENOSIS . The Greek Cypriot Administration of Southern Cyprus had emerged as a result of the invading of Cyprus Republic with armed forces. Thus, the Greek Cypriot Administration in South Cyprus, in other words the “state” and the “legal government” known as “Cyprus Republic” by the world, do not depend on any international treaties or a legal structure. The Turkish People of Cyprus, the “Founder Partner” had been expelled from the state with massacres and by force of arms. The Greeks had unilaterally changed the international treaties, establishing the basis of the Cyprus Republic founded in 1960 but survived for three years, without the consent of the parties that founded the state. However, the Cyprus Republic was a state founded by international treaties, not depending on the existence and will of a single community but on the equal founder partnership of two communities and the using of separate self-determination rights of these communities.
Disputa din Cipru, fapte şi căutarea soluţiei
Disputa Ciprului, care are loc în agenda Națiunilor Unite ca o dispută internațională, a devenit una dintre problemele majore ale Uniunii Europene (UE), după ce Turcia a fost acceptată ca țară candidată la întâlnirea la nivel înalt de la Helsinki din UE în 1999, și după ce Ciprul de Sud populat de greci (GPSC) a devenit membru al UE, în 2004, cu titlul “Republica Cipru”.
Disputa Ciprului este o chestiune multidimensională, deoarece este o “afacere internă”, ce privește în mod direct populația turcă și populația greacă care trăiește în Cipru, o “afacere regională”, în ceea ce privește Turcia și Grecia, țările native ale ambelor comunități, precum și o “afacere internațională” în ceea ce privește Anglia ca țară garant, precum și alte țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Rusia, și China. În timp ce evaluăm disputa din Cipru, care este o astfel de problemă complicată, este esențial să se ia unele probleme drept bază; cum ar fi înființarea Republicii Cipru ca stat în 1960, cu tratatele internaționale, principiile de bază non-amendabile ale Constituției, precum și problemele de securitate și garanții.
Ce trebuie subliniat înainte de toate, ca un punct crucial, este existenţa Republicii Cipru ca un stat federal / confederal funcțional, în funcție de parteneriatul fondator egal și de deplină egalitate politică a comunităților turcă și greacă, sub suveranitatea și gestionarea comună a ambelor comunități.
Principiile de bază pentru înființarea Republicii Cipru au fost stabilite între prim-miniștrii și miniștrii afacerilor externe Turcia și Grecia, la Zurich, la 11 februarie 1959. Tratatele, aranjate în conformitate cu aceste principii, au fost semnate la Londra la 19 februarie 1959 între prim-miniștrii din Turcia, Grecia și Anglia, şi liderii populației cipriote greceşti și populației cipriote turce. Aceste tratate sunt “Tratatul Fondator”, “Tratatul de garantare”, și “Tratatul de alianță”, semnat de către și între Grecia, Turcia, Anglia, și Republica Cipru. Tratatele care au generat Republica Cipru, în 1960 au fost înregistrate de către Secretariatul Națiunilor Unite. În conformitate cu principiile de bază și motivele stabilite cu aceste tratate, starea Republicii Cipru a fost acceptată de către ambele comunități, astfel cum Constituția Republicii Cipru a fost emisă de Grecia și Turcia. Tratatele de garantare şi de alianţă au dispoziții constituționale, în conformitate cu articolul 181 din Constituția Republicii Cipru, precum și anexele la aceste tratate au fost incluse în constituție.
Republica Cipru, fondată prin tratate internaționale, a căzut ca urmare a masacrului inițiat de Planul Akritas inițiat împotriva poporului turc (comunitate). Planul Akritas a fost pus în practică la 21 decembrie 1963, sub conducerea politică a președintelui Makarios și sub conducerea Ministrului pentru afaceri interne Polikarpos Yorgacis, pentru a realiza ENOSIS. Administrația cipriotă greacă din sudul Ciprului a apărut ca rezultat al invaziei Republicii Cipru cu forțele armate. Astfel, administrația cipriotă greacă în sudul Ciprului, cu alte cuvinte “de stat” și “guvernul juridic”, cunoscut sub numele de “Republica Cipru” de lume, nu depind de niciun tratat internaționale sau o structură juridică. Poporul turc din Cipru, “Partener Fondator” a fost expulzat din statul cu masacre și prin forța armelor. Grecii au schimbat în mod unilateral tratatele internaționale, stabilind baza Republicii Cipru, înființată în anul 1960, dar care a supraviețuit timp de trei ani, fără acordul părților care au fondat statul. Cu toate acestea, Republica Cipru a fost un stat fondat de tratate internaționale, nu în funcție de existența și voința unei singure comunități, ci pe parteneriatul fondator egal a două comunități și folosirea drepturilor de auto-determinare separată a acestor comunităţi.
Coments