Liu ZENGWEN

În ultimii 30 de ani, PIB-ul Chinei a înregistrat o creştere medie anuală de 9,8%. Volumul economiei (anul 2008) situează ţara pe locul 3 în lume. Cele 3 decenii au fost o perioadă în care veniturile populaţiei au cunoscut creşterea cea mai rapidă. Veniturile medii disponibile ale populaţiei au crescut de la 343 de yuani la 13.786 de yuani. Populaţia săracă din regiunile rurale s-a redus de la 250 de milioane la ceva mai mult de 14 milioane, ducând un trai îndestulat.
În anul 1978, rezervele valutare ale Chinei erau de numai 167 de milioane dolari SUA, adică de 0,17 dolari pe cap de locuitor, în timp ce în anul 2008 aceste cifre au depăşit 1.950 miliarde de dolari. În anul 1978, volumul total al schimburilor comerciale ale Chinei a fost de numai 20,6 miliarde, iar în anul 2007, acesta a atins un nivel de 2.173,7 miliarde de dolari, crescând de 103 ori şi plasând astfel China pe locul 3 în lume. În anul 1978, autostrada în China nu avea nici un kilometru, în timp ce în momentul de faţă, aceasta măsoară aproape 60 de mii de kilometri, prelungindu-se în fiecare an cu încă 5 mii de kilometri.
Eu nu aş dori să mă refer la alte cifre, pentru că toată lumea ştie că Republica Populară Chineză a obţinut realizările remarcabile economice şi sociale în ultimii 30 de ani. Modelul Chinei îi interesează foarte mult atât pe oameni politici, cât şi pe oameni din domeniul economic.
Reforma şi deschiderea corespund dorinţei şi voinţei poporului chinez, precum şi curentului epocii. Orientarea şi calea urmată sunt întru totul juste. Eficienţa şi realizările obţinute în procesul de reformă şi deschidere sunt incontestabile, iar oprirea şi involuţia nu pot fi admise.