Maia EGOROVA

Today the Republic of Italy is understood by political scientists and observes as arena of important socio-political, economic and cultural changes, which have developed for the last decades, in such a way that Italy faces the dilemma: the reformation of the state system or disintegration of the country into two (or even more) parts.
The division of the country into Northern (Padania) and Southern parts is one of the most painful problems for Italian society. Padania itself is rather abstract in the sense, that it hasn’t got clearly remarked borders. Practically there are exist three Padanias, the life embodiment of one of them is connected with success of the NL on the realization of its objectives and of abilities of new Italian government to restrict the problem of the region’s secession to the wide political autonomy in the frames of federation/confederation on condition that U. Bossi yielded in exchange for some dividends for himself and his party members.
In 2008 in response to NL support during the election, when U. Bossi’s party agreed to join pre-election coalition “People of Freedom” (Il Popolo della Libertà, PdL), S. Berlusconi included its four representatives into his fourth new cabinet . Many experts consider that such a decision is not only the fulfillment of pre-election promises, but the corroboration of the fact that S. Berlusconi himself is friendly orientated to the political program of his “Northern” allies, where the struggle against illegal immigrants and gypsies are included.
The secession of the Kosovo from Serbia served as a catalyst in radicalization of NL purposes. And if NL has recently tried to moderate its ambitions insisting on the Italy reformation into federation as an intermediate stage before the secession, due to Kosovo transformation into the State, the Northerners have fell deprived and demanded independence .
The solution of such problems became already the priority problem for many countries of Western Europe, which more often suffer from the separatism of some regions or autonomies on their territory. It is necessary for European leaders to find ways of solution of this problem; otherwise the initiative would be seized by more energetic and radical politicians.

Nordul Italiei: secesiune sau reformă federală

În zilele noastre, Republica Italia este înțeleasă de analiștii politici și observatori ca arenă a unor schimbări importante socio-politice, economice și culturale, care s-au dezvoltat în ultimele decade, în asemenea fel încât Italia se confruntă cu dilema: reformarea sistemului de stat sau dezintegrarea țării în două (sau mai multe) părți.

Divizarea țării în părțile nordică (Padania) și sudică este una din cele mai dureroase probleme pentru societatea italiană. Însăși Padania este mai degrabă abstractă, în sensul că nu a primit granițe clar marcate. Practic există trei Padanii, întruchiparea în realitate a uneia este legată de succesul LN în privința realizării obiectivelor sale și abilitățile noului guvern italian de a restrânge problema secesiunii regiune la autonomie politică largă în cadrul federației / confederației cu condiția pe care U. Bossi a dat-o în schimbul unor dividende pentru el și pentru membrii partidului său.

În 2009, ca răspuns la sprijinul LN în timpul alegerilor, când partidul lui U. Bossi a fost de acord să se alăture coaliției pre-electorale ”Poporul Libertății” (Il Popolo della Libertà, PdL), S. Berlusconi a inclus pe cei patru reprezentanți ai săi în al patrulea său nou cabinet. Mulți experți consideră că o asemenea decizie nu este numai împlinirea promisiunilor pre-electorale, ci coroborarea faptului că însuși S. Berlusconi este înclinat prietenește către programul politic al aliaților săi ”nordici”, unde este inclusă lupta contra imigranților ilegali și a țiganilor.

Secesiunea Kosovo față de Serbia a servit ca un catalizator în radicalizarea scopurilor LN. Și dacă LN a încercat recent să își modereze ambițiile insistând asupra reformării Italiei în federație ca o etapă intermediară înaintea secesiunii, din cauza transformării Kosovo în stat, cei din nord s-au simțit nedreptățiți și au cerut independență.

Soluția acestor probleme a devenit deja problema prioritară pentru multe țări din Europa vestică, care mai adesea suferă de separatismul unor regiuni sau autonomii pe teritoriul lor. Este necesar pentru liderii europeni să găsească căi pentru a soluționa problema, altfel inițiativa va fi preluată de politicieni mai energici și mai radicali.