Stan PETRESCU

O societate modernă, puternic tehnicizată şi bazată pe informaţii, comunicaţii şi înaltă tehnologie, presupune asigurarea permanentă a tuturor infrastructurilor sale de funcţionare, în cele mai bune şi optime condiţii de calitate şi siguranţă.
Este vorba, în primul rând, de asigurarea a numeroase bunuri şi servicii prioritare, cum ar fi hrana, apa, energia, informaţiile de toate naturile, măsurile de securitate socială, economică, politică şi militară, serviciile de urgenţă şi sănătate publică, precum şi cele din sfera transporturilor terestre, navale şi aeriene, dar şi bunurile de patrimoniu, acestea sunt, după opinia noastră, câteva dintre infrastructurile cele mai importante, care în situaţii de tulburare a sistemului în care ele se relaţionează, sau chiar întrerupere temporară, pot să conducă la haos social şi să determine, în consecinţă, mari pierderi economice.
Protecţia infrastructurilor vitale societăţii necesită noi concepte şi instrumente de analiză a comportamentului lor şi al impactului acestora asupra infrastructurilor pe care le deservesc sau cele care le oferă resursele de funcţionare la parametrii proiectaţi. Infrastructurile critice au reprezentat întotdeauna domeniul cel mai sensibil, cel mai vulnerabil al oricărui sistem şi al oricărui proces. Sensibilitatea decurge din rolul lor deosebit în structura, stabilitatea şi funcţionarea unui sistem sau proces, independent sau interconectat.