Viorel ROŞ
La prima vedere managementul crizelor este un concept reactiv prin definiţie, îndreptat în direcţia eliminării sau diminuării efectelor unor situaţii destabilizatoare. Cu toate acestea, principala provocare a managementului crizelor este de fapt anticiparea situaţiilor critice care pot degenera într-o criză şi luarea unor măsuri preventive graduale pentru a împiedica această evoluţie, ceea ce îi conferă acestui proces un important caracter preventiv.
Din acest motiv, managementul crizelor nu trebuie privit ca un proces care se declanşează în momentul producerii unei crize, ci ca un proces care se desfăşoară permanent, încă din timp de normalitate, prin componentele de monitorizare a mediului de securitate care au rolul să identifice indicii de apariţie a unor potenţiale crize, să avertizeze sistemul de răspuns.
Sistemul Naţional de Management Integrat al Crizelor – SNMIC se impune ca o necesitate de maximă prioritate.
În principiu, Sistemul Naţional de Management Integrat al Crizelor – SNMIC reprezintă un ansamblu integrat şi flexibil de structuri civile şi militare, mecanisme şi proceduri de gestionare a crizelor care să se poată operaţionaliza şi reacţiona în funcţie de natura, intensitatea şi amploarea unei crize. Acesta trebuie să fie dezvoltat astfel încât, prin operaţionalizare, să asigure un nivel optim de pregătire, operativitate şi funcţionare tuturor structurilor de conducere şi a celor acţionale care să aibă capacitatea de a răspunde unitar, oportun, gradual şi selectiv unui spectru larg de situaţii de criză, la nivel naţional, cât şi participarea activă la gestionarea crizelor pe plan internaţional. În acest scop, este necesar ca sistemul să aibă o flexibilitate ridicată de adaptare şi interconectare la mecanismele de management al crizelor ale NATO şi Uniunii Europene.
Realizarea unui sistem naţional de management integrat al crizelor, cu toate componentele şi instrumentele sale de sprijin – reţea de comunicaţii şi informatică, proceduri de acţiune standard, imaginea strategică comună etc., va conduce la îndeplinirea cerinţelor de bază ale procesului informaţional – decizional de nivel strategic – superioritatea informaţională; supremaţia decizională; rapiditatea (celeritatea) actului decizional; scurtarea timpilor de reacţie. Cvartetul de mai sus se manifestă procesual, fiecare dintre elementele acestuia intercondiţionându-se reciproc, rapiditatea (celeritatea) actului decizional şi superioritatea decizională, bazându-se pe obţinerea superiorităţii informaţionale. Satisfacerea acestor trei cerinţe contribuie, per ansamblu, la scurtarea timpilor de reacţie a întregului sistem de răspuns, caracteristică de bază a unui răspuns rapid, eficient şi coordonat în situaţii de criză. În acest mod, la nivel naţional se poate asigura capacitatea de răspuns adecvată faţă de noile tipuri de pericole şi ameninţări din mediul de securitate, de pe teritoriul naţional sau pe timpul participării la operaţii de răspuns la crize în orice regiune a globului.
