Interviu realizat cu domnul dr. ing. Aurel CAZACU
Director General în Ministerul Economiei şi Finanţelor,
Direcţia Generală Probleme Speciale şi Situaţii de Urgenţă

GeoPolitica: România a realizat, după aderarea la NATO, paşi importanţi în domeniul securităţii naţionale. Provocările internaţionale sunt multiple şi asimetrice. Suntem pregătiţi să facem faţă acestor provocări?

Aurel Cazacu: În contextul în care suntem membri UE şi NATO, consider că discuţia trebuie să înceapă de la cele două propuneri de directivă care se afla pe masa UE şi anume o propunere de directivă de achiziţii publice în domeniul apărării şi al securităţii şi o propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului Europei de simplificare a termenilor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul comunităţii.
Deci va fi o piaţă comună europeană şi va avea repercursiuni asupra ţării noastre pentru că va trebui să adaptăm legislaţia internă la legislaţia europeană.
Trebuie să mai amintim că s-a realizat o strategie pentru o industrie europeană de apărare mai puternică şi mai competitivă – strategie vis-a-vis de posibilităţile industriei europene vs. industria americană.
După atacurile teroriste din septembrie 2001 din SUA, au apărut direcţii noi de îmbunătăţire a cooperării în domeniul industriei de apărare. Principalele provocări privesc securitatea şi protecţia infrastructurilor critice. Evaluarea şi pregătirile pentru a face faţă unor riscuri asimetrice şi pentru a îmbunătăţi cooperarea externă în scopul managementului situaţiilor de criză cu importante efecte colaterale la nivel naţional sau regional trebuie să reprezinte un punct important pe agenda organizaţiilor de profil.
Strategia industriei de apărare este foarte importantă pentru înzestrarea forţelor armate naţionale ale fiecărui stat membru al NATO sau al UE. Efectele acestei strategii trebuie văzute prin mărirea gradului de interoperabilitate a forţelor şi a tehnicii militare din teatrele de operaţiuni.
De asemenea trebuie să îmbunătăţim măsurile şi cooperarea privind protecţia infrastructurilor critice, prin intermediul cooperărilor internaţionale.
Industria românească de apărare are nevoie de dezvoltarea cooperării reciproc avantajoase cu ţările europene. Avem nevoie de investitori străini pentru a îmbunătăţi tehnologiile, pentru a fabrica noi produse necesare forţelor armate ale României. În acest fel, companiile ar putea dezvolta şi activităţile de export şi ar putea menţine capabilităţile – cheie.
Plecând de la cele două directive şi strategia pentru o industrie europeană de apărare mai puternică şi mai competitivă putem să discutăm în continuare celelalte aspecte care rezultă de aici.
De asemenea trebuie să amintim că noua concepţie de protecţia infrastructurilor critice automat intră şi noţiunea de securitate pe lângă cea de apărare şi aproape că partea de securitate o depăşeşte, nu ca importanţă ci din punct de vedere al complexităţii, pe cea de simplă apărare. Infrastructura critică nu înseamnă simpla noţiune de apărare ci înseamnă şi elementele de perturbare a socialului prin acţiuni asupra domeniului energetic, informaţional, aprovizionării, sănătate, financiar, transporturi, chiar şi spaţiu, etc.
De aceea, expoziţia, aşa cum o gândim noi, intră şi în domeniul acestor aspecte de protecţie de infrastructură şi de securitate.
Putem spune că în ziua de astăzi nu mai livrăm echipamente militare, ci livrăm echipamente şi sisteme de securitate, armata făcând parte ca o componentă determinantă, dar nu este singura în acest context.
Trebuie spus în primul rând că Ministerul Apărării, componentă a societăţii româneşti a făcut schimbări majore prin adoptarea sistemelor şi regulilor de lucru model NATO, ea s-a schimbat radical şi corespunde cerinţelor şi bine ar fi ca în procesul de integrare a României în UE şi celelalte instituţii, ministere, chiar şi România în sine să adopte o filosofie conştientă de lucru în vederea integrării şi să aibă rezultate bune.
La acest moment armata română este compatibilă cu sistemele NATO.
Acest fapt generează complexitatea procesului şi anume că nu numai armata are sarcini în rezolvarea situaţiilor de urgenţă. Protecţia infrastructurilor critice este, de fapt, partea de prevenţie. Lipsa de colaborare dintre structurile militarizate şi societatea civilă în rezolvarea unei situaţii critice determină apariţia situaţiei de urgenţă, care trebuie eliminată.
Eliminarea nu o mai face, cum o făcea până acum – exemplu concret fiind inundaţiile -, numai armata ci o fac şi celelalte componente ale sistemului naţional de protecţie a infrastructurilor critice: sănătate, jandarmeria etc.
Astfel trebuie să personalizăm toate echipamentele de care au nevoie toate aceste instituţii la intervenţiile pe care le fac şi să le prezentăm în cadrul acestor expoziţii.
Eu cred că România, la acest moment, prin sistemul pe care îl are adoptat de protecţie a infrastructurilor critice, poate să facă faţă şi s-a dovedit şi acum că poate să facă faţă dar pe anumite direcţii, aşa cum a fost aceasta perturbare a socialului – şi anume inundaţiile – împreună cu societatea civilă. Deci nu poate singură, ci este aceea întrepătrundere între factorul guvernamental şi factorul social, civic care trebuie să intervină cu televiziuni, cu toate instrumentele pe care le are şi s-a văzut că poate să fie un succes.
Mă gândeam în acest context, pe situaţia de infrastructură critică, la scăderea nivelului de sărăcie în anumite zone. De ce televiziunile au descoperit recent că sunt copii care nu au văzut marea până acum, când puteau să facă teledoane şi până la acest moment şi să ajute la acest lucru. Poate, de aici plecând, se va face ceva.
Spuneam că suntem pregătiţi să facem faţă acestei noi provocări, salut pe cei care au iniţiat realizarea unor sisteme de educaţie şi de culturalizare a conceptului modern de protecţie a infrastructurilor critice şi anume fundaţia EURISC care a făcut o academie în acest sens, ocazie cu care vor educa foarte multe persoane în acest domeniu, deoarece ca să te integrezi, în primul rând trebuie să ştii în ce şi să fii conştient ca poţi să faci faţă cerinţelor şi dialogului cu cei cu care stai de vorbă. Altfel nu putem avea rezultate.

GeoPolitica: Care sunt provocările pentru industria de apărare a României?

Aurel Cazacu: Industria de apărare trece de la dezvoltarea extensivă şi producţia cantitativă la o dezvoltare intensivă şi producţie calitativă cu orientare fermă către produsele competitive solicitate de piaţă şi aplicarea măsurilor de tip anticipativ.
Orientarea de bază definită prin proiectul de strategie este de a produce ceea ce se cere şi nu de a oferi ceea ce poţi să produci.
Acest concept înlătură vechile mentalităţi prin care oricum produsele urmau să intre în înzestrare.
Ca urmare, s-a impus elaborarea unui nou proiect de lege privind industria de apărare care stabileşte cadrul adecvat modernizării şi integrării acestei ramuri în industria de apărare vest-europeană.
Proiectul nou de lege privind industria de apărare a fost discutat cu factori de decizie, inclusiv din cadrul Ministerului Apărării – Departamentul pentru Armamente, ajungându-se la un consens în acest sens.
În vederea unei implicări majore a operatorilor economici din industria de apărare de stat şi privaţi, în realizarea programelor multianuale strategice de înzestrare aprobate de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2007, prin proiect se doreşte a se impune ca la achiziţia de produse şi servicii care implică securitatea naţională să participe obligatoriu şi operatori economici români.
România, ţară membră NATO şi UE, îşi dezvoltă propriile capabilităţi privind industria de apărare pe coordonatele eficientizării şi ale interoperabilităţii cu industria de apărare vest – europeană. În acest cadru, subscrierea la Regimul interguvernamental de încurajare a competiţiei pe piaţa europeană a echipamentelor pentru apărare, reglementat prin Codul de Conduită al statelor participante la Agenţia Europeană de Apărare privind achiziţiile pentru apărare, pentru industria de apărare implică o serie de provocări de ordin concurenţial, însă oferă şi oportunităţi de deschidere şi integrare a industriei de apărare şi a pieţei naţionale pe piaţa europeană a echipamentelor de apărare.
În raport cu misiunile de securitate şi apărare colectivă încredinţate României, în calitatea sa de ţară membră NATO şi UE, industria de apărare trebuie să asigure produse şi servicii adecvate cerinţelor şi să constituie sursă permanentă de aprovizionare cu produse / servicii de bază pentru forţele proprii.
În perspectiva apropiată, determinată de asigurarea resurselor financiare, industria de apărare va putea fi implicată în programul de distrugere / delaborare a muniţiilor periculoase şi atipice precum şi a substanţelor chimice periculoase existente în armată.
Prin proiectul de strategie privind industria de apărare aflat în prezent în elaborare la Ministerul Economiei şi Finanţelor – Direcţia Generală Probleme Speciale şi Situaţii de Urgenţă s-a prevăzut ca direcţie de acţiune valorificarea / creşterea potenţialului propriu de cercetare – dezvoltare şi realizarea unor proiecte / teme pentru produse complexe în parteneriat cu Forţele Sistemului Naţional de Apărare pentru realizarea de produse şi tehnologii performante.

GeoPolitica: BSDA a fost „creaţia” Domniei Voastre, în cea mai mare măsură…

Aurel Cazacu: …Nu a fost creaţia mea, eu consider că am contribuit în mod determinant la un moment în care cineva era nehotărât. În toamna anului 2006, cu ocazia unei deplasări în SUA, i-am impulsionat şi le-am demonstrat celor din domeniul infrastructurilor critice şi industriei de apărare că este posibilă o acţiune de natură privată în România.
O consider o creaţie colectivă dar la un anumit moment am avut rolul de a-i convinge pe domnii din SUA că se poate face această expoziţie şi s-a dovedit că s-a putut.

GeoPolitica: Consideraţi această manifestare ca fiind de impact în plan politico-militar intern şi internaţional?

Aurel Cazacu: Am salutat din start şi am fost un partizan foarte activ al realizării acestei expoziţii, mai ales că pe viitor trebuie luată o decizie vis-a-vis de desfăşurarea unei singure expoziţii mari care să grupeze BSDA şi EXPOMIL. Eventual această manifestare cu un caracter naţional să aibă loc o dată la 2 ani şi să fie reprezentativă pentru România.
Am spus dintotdeauna că aceste expoziţii sunt primul pas dintr-un program foarte mare şi important prin care se demonstrează – şi va rog să priviţi în spatele cortinei acţiunilor care se desfăşoară în SUA şi în Europa Occidentală – că banii alocaţi Ministerului Apărării şi achiziţiilor din domeniul apărării se întorc după un timp, 3 – 5 ani, cu beneficii foarte mari în societate prin transferurile tehnologice realizate, prin transferurile sistemelor de calitate moderne şi în al treilea rând, foarte important, prin instruirile şi şcolarizările care pătrund pe teritoriul României.
Un beneficiu fantastic este această parte educaţională prin care tinerii şi specialiştii din România au acces la înalta tehnologie. Acesta este un câştig fantastic şi este incalculabil pentru că vii, specializezi oameni care apoi lucrează sau nu mai lucrează în partea militară, dar se duc către partea civilă. Şi să nu uităm că partea militară reprezintă topul tehnologiei şi al realizărilor.
De asemenea trebuie amintit cu această ocazie de bursa inteligenţei sau de bursa creierelor tinere în care am atras, prin oameni de suflet, relaţii cu universităţi atât de dincolo de ocean cât şi din Europa, care să vină şi în partea de offset şi să ofere sisteme de educaţie care să aibă rolul de a creşte potenţialul inteligenţei româneşti prin specializarea tinerilor în domeniu. Şi vorbim aici atât de specializarea la nivel mediu – tehnicieni, muncitori – cât şi de specializarea la nivel superior – ingineri, cercetători – … iar câştigul pentru România este fantastic!
De aceea consider că această expoziţie poate fi capitolul de început al marilor programe pe care sistemul naţional de asigurare a securităţii şi al instituţiilor din sistemul naţional de securitate să-l reprezinte pe viitor.

GeoPolitica: La ce noutăţi în domeniul infrastructurilor critice vom asista?

Aurel Cazacu: Va fi o schimbare de concepţie, de filosofie.
Noutatea la care vom asista va fi uniformizarea – atât din punct de vedere al legislaţiei – filosofiei de lucru cât şi a echipamentelor instituţiilor din sistemul naţional de apărare care au rol şi misiuni de intervenţie pentru protecţia infrastructurilor critice.
Va trebui să existe în viitor un dialog între aceste instituţii încât, în cazul unui cutremur puternic, a unor inundaţii, două ministere trimit două camioane, acestea trebuie să fie compatibile încât să se poată ajuta de la o simplă tractare până la intervenţii mai ample. Deci interoperabilitatea.
Va fi nevoie de o legislaţie comună care să ţină cont de filosofia de lucru, de armonizarea legislaţiei atât pe plan intern cât şi armonizarea legislaţiei româneşti cu legislaţia internaţională.
Trebuie o concepţie unitară totală în care să se acţioneze. Fiecare are independenţa lui, dar la nivel naţional să fim o singură entitate care să relaţioneze cu partea externă.
Expoziţia este un factor foarte bun de promovare atât a produselor de înaltă tehnicitate care vin din afară, dar în acelaşi timp este un moment foarte bun ca marile companii să-şi găsească parteneri serioşi şi viabili pe teritoriul României, indiferent de natura proprietăţii.
Spuneam cândva că sunt adeptul principiului că industria de apărare nu trebuie vândută ci trebuie cumpărată de români sau şi de români.
Implicaţiile sunt foarte mari, foarte benefice. Industria românească are posibilitatea de a se aduna şi a se organiza şi de a se „culturaliza” – prin intrarea în contact cu marile organizaţii industriale europene atât pe partea tehnică dar mai ales pe partea educaţională şi managerială de business şi de producţie – şi de a asimila concepte noi.
Consider ca la noi încă există o confuzie între problema proprietăţii şi problema managementului. Vreau să spun că pe viitor managementul să nu mai fie influenţat de natura proprietăţii, ci să fie management eficient. Managementul trebuie să aibă principii private de obţinere a eficienţei, căci numai acestea pot să ducă la performanţă.

GeoPolitica: Suntem siguri că această ediţie va fi un succes nu numai în domeniul afacerilor ci şi de imagine a României. Doriţi să continuaţi seria acestor manifestări şi prin implicarea altor organizaţii internaţionale?

Aurel Cazacu: Această ediţie îmi doresc să fie un succes, fiind o manifestare de diplomaţie comercială. Consider că expoziţia de anul acesta poate avea un rol foarte important şi anume să fie momentul în care se întâlnesc trei factori: beneficiarii, producătorii externi şi industria românească. S-ar putea să fiu acuzat că despart producătorii externi de industria românească. Producătorii externi sunt foarte importanţi pentru că România trebuie să asimileze şi să înglobeze, prin faptul că este membră NATO, echipamente compatibile NATO. Şi atunci discutăm de producătorii NATO şi de producătorii autohtoni români care trebuie să se integreze şi să fie asimilaţi de această industrie europeană sau industrie NATO.
Îmi doresc ca această expoziţie să fie locul de întâlnire al acestor trei factori în care producătorii (externi şi locali) să-şi unească forţele, să găsească soluţii pentru a răspunde cerinţelor beneficiarului.
Beneficiarul – având în vedere că foloseşte aceste echipamente în teatrele de operaţii unde nu există rabat de la calitate şi de la performanţă – nu trebuie obligat să cumpere lucruri neperformante, ci trebuie să cumpere exact ceea ce are nevoie şi atunci, în acest sens, producători externi şi interni trebuie puşi în dialog fără presiuni de natură a influenţa achiziţionarea unor echipamente de o calitate scăzută.
Aici trebuie să se implice agenţia de offset care trebuie să vină alături şi care prin prisma atribuţiilor şi a responsabilităţilor să se implice şi să medieze acest dialog dintre producătorii interni, producătorii externi şi beneficiari şi să găsească soluţii adecvate pentru ca instituţiile din sistemul naţional de apărare să achiziţioneze cele mai calitative şi mai performante echipamente pentru a face faţă cerinţelor din teatrele de operaţii unde România are obligaţii.
Un rol important va avea în acest caz şi cooperarea instituţiilor româneşti cu Agenţia Europeană pentru Armamente şi Asociaţia Europeană pentru Apărare şi Spaţiu, bineînţeles cu implicarea Comitetului de Planificare Industrial al NATO.

GeoPolitica: Ştim că se doreşte ca BSDA să devină o manifestare regională. Cum puteţi comenta acest fapt?

Aurel Cazacu: Îmi doresc ca BSDA să devină o manifestare regională, dar acest lucru va depinde foarte multe de interesul şi de colaborarea cu ţările riverane Mării Negre şi de asemenea acest lucru va depinde foarte mult de situaţia geopolitică viitoare a zonei.

GeoPolitica: Ca membru al Asociaţiei de Geopolitică “Ion Conea” aveţi o perspectivă complexă asupra provocărilor lumii contemporane. Care consideraţi că sunt provocările în plan geopolitic euroatlantic şi în zona geostrategică a Mării Negre?

Aurel Cazacu: Eu consider că provocările din jurul Mării Negre ţin în primul rând de problemele de securitate regională. Dacă privim prin prisma protecţiei infrastructurilor critice o să vedem că aceste ţări au mare nevoie de a colabora pentru rezolvarea problemelor conflictuale din zona geopolitică „Marea Neagră – Marea Caspică”. Ar trebui ca experienţa rezolvării provocărilor geopolitice din zona euroatlantică să fie transpusă, ca un transfer de know-how de securitate, pe spaţiul fostelor ţări sovietice, care după cum ştim, toate sunt în parteneriatul pentru pace cu NATO.
Provocările în plan geostrategic euroatlantic şi în zona Mării Negre sunt cele de natură economică. Partea de securitate suferă acest transfer de la partea strict militară şi de forţă militară la problema protecţiei infrastructurilor critice şi cine rezolvă şi convinge prin sistemele de securitate şi echipamente că este puternic acela va câştiga zona.
Problema ţine de securitatea infrastructurilor critice şi nu este neapărat militară. În acest moment dacă vrei să destabilizezi o ţară producătoare de petrol nu ai nevoie să faci un atentat în oraş, ci ai nevoie să perturbi funcţionarea unei conducte petroliere care pentru ei este vitală pentru că de acolo îşi procură veniturile.
Protecţia infrastructurilor critice implică: conducte de petrol, conducte de apă, paza frontierei, paza rafinăriilor. Şi cine le protejează… ARMATA.
Şi atunci… armata nu are nevoie numai de puşti ci are nevoie şi de sisteme de comunicaţii, sisteme de supraveghere şi nu în ultimul rând are nevoie de educaţia celor care folosesc aceste sisteme.
BSDA este locul unde se întâlnesc cerinţele celor care protejează Infrastructurile critice cu ofertele producătorilor sistemelor de securitate.

Cecilia Munteanu, septembrie 2008