Gregory SIMMONS

The world after the 11 September 2001 attacks on the United States mainland has left an increasingly divided and dangerous world. It has also raised many questions about how and why this situation has come about. This short paper is designed to address two aspects of the current conflict, one of them looks at the nature of the confrontation process and the other is focused upon issues related to culture and legitimacy.
In 1993 Samuel Huntington published his famous work – The Clash of Civilisations – which aroused (and still does) much debate about the sphere of inter-civilisational relations around the globe. In addition to seeking to examine this phenomenon it also sought to give a warning of an inter-civilisational clash, unless something should change in how world politics was waged. One of the civilisations that was specifically identified as being likely to clash with the Western civilisation was the Islamic civilisation.
Warfare has evolved in terms of weapons and tactics over the centuries. The types of war that have been seen in the wake of World War Two differ from the battles before. In 1989 a group of researchers announced what they termed as being Fourth Generation Warfare (4GW). This kind of warfare differed from its predecessors in a number of ways; it is decentralised in terms of command and logistics, physical fighting is no longer the primary activity and goal of the insurgent forces, the use of terrorism and propaganda plays an integral part.
How do these two seemingly disparate pieces then come together, within the framework of the current Global War On Terrorism? It can be argued that the Clash of Civilisations theory is one that holds influence, which has the added effect that it can prove to be a somewhat self-fulfilling prophecy. The theory holds great emphasis on the issues of identity, culture and self-determination. These elements are also an important part of Fourth Generation Warfare. This type of warfare exists, where differences between opposing actors are highlighted in order to wage a war that is more based on the premises of spirituality and righteousness, rather than the mere application of blunt military force. And this makes the word every bit as powerful, if not more so, than the wielding of a sword.

Războiul de a patra generație și ciocnirea civilizațiilor

Lumea după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra interiorului Statelor Unite au lăsat o lume progresiv divizată și periculoasă. S-au ridicat multe întrebări asupra cum și de ce s-a ajuns la această situație. Această lucrare scurtă este desemnată să se adreseze celor două aspecte ale conflictului actual, una privește natura procesului confruntațional și cealaltă se concentrează asupra problemelor legate de cultură și legitimitate.

În 1993 Samuel Huntington a publicat opera sa faimoasă – Ciocnirea civilizațiilor – care a stârnit (și încă stârnește) multe dezbateri despre sfera relațiilor inter-civilizaționale pe glob. Pe lângă încercarea de a examina acest fenomen se caută să se dea un avertisment privind o ciocnire inter-civilizațională, dacă nu ar trebui să se schimbe ceva în cum a fost dusă politica globală. Una dintre civilizațiile care a fost identificată specific ca fiind probabil să se ciocnează cu civilizația occidentală a fost civilizația islamică.

Războiul a evoluat în termeni de arme și tactici de-a lungul secolelor. Tipurile de război care au fost văzute în debutul celui de Al Doilea Război Mondial diferă de bătăliile anterioare. În 1989 un grup de cercetători au anunțat ceea ce ei au numit ca fiind Războiul de a patra generație (4GW). Acest tip de război diferă de cele precedente printr-un număr de feluri; este descentralizat în termeni de comandă și logistică, lupta fizică nu mai este activitatea primară și scopul forțelor insurgente, utilizarea terorismului și a propagandei face parte integrantă.

Cum se asamblează aceste două bucăți aparent separate, în cadrul actualului Război contra Terorismului? Se poate dezbare că teoria ciocnirii civilizațiilor este una care are influență, care are efectul adăugat că se poate dovedi a fi cumva o profeție auto-împlinită. Teoria pune mare emfază asupra problemelor identității, culturii și auto-determinării. Aceste elemente sunt de asemenea o parte importantă a Războiului de a patra generație. Acest tip de război există, unde diferențele între actori opuși sunt subliniate pentru a purta un război bazat mai mult pe premizele spiritualității și legitimității, mai degrabă decât aplicarea simplă a forței militare. Și aceasta face fiecare cuvânt puternic, sau chiar mai puternic, ca mânuirea sabiei.