Adrian BASARABĂ
Simona HERCZEG

Această scriere se preocupă în linii mari de relația antinomică între tradiție și modernizare în societățile Orientului Mijlociu și, între timp, se concentrează asupra statutului familiei și al femeii în această zonă determinată geografic și religios. Orientul Mijlociu expune o pletoră de caracteristici precum Islam, tradiționalism, petrol, care cu greu poate fi înțeleasă și explicată de Vestici. Când Orientul Mijlociu înfruntă era modernizării, trebuie să se adapteze, fie prin supunere față de noile reguli sau prin antagonizarea acestora. Familia, cu toate trăsăturile ei, de exemplu, relații puternice între membri, efectuarea funcțiilor economice sau ideologice, conservarea unei familii extinse, par să fie numai parțial provocate de modernizare. La fel este și cazul statutului femeii, în mod semnificativ inferior aceluia al bărbatului, care pare să se modifice în ritm lent, îndreptându-se către o evoluție sui generis mai degrabă decât să îmbrățișeze tipul vestic de modernizare.

This specific piece of writing broadly tackles upon the antinomic relation between tradition and modernization in the Middle Eastern societies and, in the mean time, it focuses on the status of family and woman in this geographically and religiously determined area. The Middle East dispays a plethora of characteristics such as Islam, traditionalism, oil that can hardly be comprehended and explained by the Westerners. When the Middle East faces the era of modernization, it has to adapt, either by complying with the new rules or by antagonizing with them. Family, with all its features, i.e. strong relationships among members, performance of economical or ideological functions, preservation of the extended family, seems to be only partly challenged by modernization. So is the case of woman’s status, significantly inferior to that of man, that appears to modify in slow pace, heading towards a sui generis evolution rather than embracing the Western type of modernization.