Stelian GOMBOŞ

Studiul de faţă doreşte să scoată în evidenţă rolul şi importanţa colaborării şi a conlucrării tuturor religiilor acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, în cadrul Uniunii Europene – la care şi noi ca ţară şi popor am aderat…
Acest material face, în acest sens, un excurs cronologic şi, mai ales, apologetic al acestui demers – al conlucrării confesiunilor creştine şi a celorlalte religii la bunul mers spiritual – duhovnicesc al poporului nostru, care, prin excelenţă, este “dreptmăritor creştin”.
Studiul cuprinde un aparat critic şi bibliografic, în acest sens, şi care duce la concluzia, ce străbate ca un fir roşu acest material, şi anume acela că: ţinta şi menirea Bisericii în construcţia europeană este aceea de a-i aduna pe toţi în Trupul Domnului nostru Iisus Hristos şi de a extinde Cincizecimea asupra tuturor, respectându-le diversitatea proprie, fiindcă această diversitate nu desfiinţează unitatea, ci o întăreşte şi o îmbogăţeşte, iar Cincizecimea tocmai acest lucru l-a arătat în istorie. Aşa stând lucrurile, vom afirma şi sublinia faptul că Biserica nu este o realitate închisă şi nici închistată în ea însăşi: ea este trimisă în lume şi este deschisă către lume. Noile posibilităţi, care se creează într-o Europă deja unită şi care îşi extinde graniţele pentru a îmbrăţişa popoarele şi culturile din partea centrală şi răsăriteană a continentului, dezvăluie o provocare pe care creştinii din Răsărit şi din Apus sunt chemaţi să o întâmpine împreună. Cu cât vor fi mai uniţi în recunoaşterea şi mărturisirea Unicului Dumnezeu, cu atât ei vor da expresie, consistenţă şi spaţiu sufletului creştin al Europei, sfinţeniei vieţii, demnităţii şi drepturilor fundamentale ale persoanei umane, dreptăţii şi solidarităţii, păcii, reconcilierii, valorilor autentice ale familiei şi apărării ecoteologice a creaţiei. Europa întreagă are nevoie de bogăţia culturală creată de şi în Creştinism. A unit pe cei mulţi care erau de etnii şi limbi diferite într-o înţelegere duhovnicească comună. I-a învăţat limba iubirii, limbă pe care trebuie să o înveţe toţi cetăţenii Uniunii Europene. Ei trebuie să înţeleagă că, deşi a trecut vremea Războiului Rece, a fi împreună şi a rămâne împreună, indiferent cine suntem, continuă să fie o necesitate din perspectiva supravieţuirii, nu doar a Uniunii Europene ci a întregii planete.