Fatih ABDULA

Insula Cipru este o ţară insulară, situată în bazinul răsăritean al Mării Mediterane, la 380 km la nord de Egipt, la 65 km la sud de Turcia şi la 85 km la vest de Siria. Grecia continentală se află la 800 km în vestul insulei Cipru, iar insulele greceşti cele mai apropiate, Rodos şi Karpathos, se află la o distanţă de 380 km vest de insulă. Situat la răscrucea a trei continente şi a marilor civilizaţii, Cipru este o ţară care aparţine Europei, deşi, în realitate, este mult mai aproape de Asia (sau de Orientul Apropiat) şi de Africa.
În lupta de eliberare naţională se afirmă liderul bisericii cipriote, arhiepiscopul Makarios şi generalul Grinas, conducătorii mişcării EOKA, care declanşează insurecţia armată în 1955. După semnarea tratatelor de la Zurich (19 II 1959) şi Londra (1 VII 1960) între Marea Britanie, Grecia şi Turcia, devenite implicit puteri garante, are loc proclamarea independenţei (16 VIII 1960), primul preşedinte fiind arhiepiscopul Makarios.
Cel mai mare obstacol în calea aderării Turciei în UE îl constituie refuzul de a recunoaşte oficial Ciprul.
Relaţiile externe ale unor asemenea teritorii cu statut autonom, dar nu independente, ar fi asigurate de către cele două „patrii-mamă” sau de către una dintre ele. Cetăţenii, rezidenţii permanenţi, ar putea opta liber în favoarea uneia dintre cetăţenii sau pentru amândouă. Controlul frontierelor, administraţia, ordinea publică, imigrarea, dreptul la muncă etc. ar fi reglementate separat.
După ani de suspiciuni, care s-au transformat uneori în ostilităţi, relaţiile bilaterale s-au îmbunătăţit mult în ultimii 10 ani, apreciază analiştii , cele două state construind împreună o conductă de gaze.
„Cele două ţări ar trebui să fie pregătite să rezolve problemele paşnic şi în concordanţă cu legea internaţională. Sperăm că prietenii noştri turci vor strânge mâna pe care le-o întindem”, a mai spus Karamanlis. Aşadar, probabil că, într-un final de dorit pentru ambele părţi, se va lua exemplul de succes al proiectului economic european şi se va merge pe ideea co-interesării, pe cea a prosperităţii comune în detrimentul unor dispute teritoriale fade, inerţiale şi care, precum în cazul tuturor conflictelor teritoriale mai mult sau mai puţin îngheţate, nu reprezintă decât un blocaj în calea progresului şi dezvoltării economice.