George DAVID

„Mare parte a literaturii despre globalizare s-a concentrat pe aspectele economice ale pieţelor, comerţului şi dezvoltării globale. Dar este cinstit să spunem că fără comunicare globală n-ar putea exista o piaţă globală. Comunicarea contribuie atât din punct de vedere material, cât şi simbolic, la globalizare în cel puţin trei moduri distincte. În primul rând, comunicarea globală pune la dispoziţie «infostructurile» pentru transferul fluxurilor de date, informaţii şi imagini care au făcut posibilă apariţia unui nou pan-capitalism. În al doilea rând, ea a făcut să crească nivelurile cererii prin «canalele dorinţei» ale publicităţii globale. În fine, ea a potenţat vocile tăcute ale periferiilor, ale căror cereri pentru auto-determinare şi justiţie socială au luat adesea forma fetişismului identităţii contra fetişismului comodităţii afişat de centre.”
Majid Tehranian, Global Communication and World Politics: Domination, Development, and Discourse, Lynne Rienner Publications, 1999, p. 4

Globalizarea influenţează procesele de distribuire şi redistribuire a resurselor mondiale, precum şi fluxurile acestora. Prin această influenţă, globalizarea favorizează şi chiar determină mondializarea vectorilor purtători ai informaţiei, în special a mass-media. Procesele globalizante sunt potenţate, la rândul lor, de mondializarea mass-media, care deturnează importanţa locală a diferitelor evenimente în favoarea importanţei lor globale. Interacţiunea evoluţiilor politico-economice cu mass-media, influenţa reciprocă pe care părţile acestei interacţiuni o produc una asupra alteia duc în mod obiectiv la manifestarea unor efecte perverse care au ca rezultat deturnarea interesată a semnificaţiilor informaţiei. Ca urmare, informarea „corectă” a opiniei publice este alterată, în măsură mai mică sau mai mare, de procese involuntare sau voluntare de distorsionare a comunicării prin dezinformare, intoxicare, manipulare, influenţare a moralului şi a deciziilor unor persoane, înşelăciune, amăgire, intimidare, diversiune.