Deliana MOCEAN

“Nu există armă în lume care să poată învinge spiritul unui popor care s-a ridicat la luptă pentru libertate şi independenţă” , este afirmaţia liderului cecen Djohar Dudaev, la începutul conflictului militar dintre Cecenia şi Kremlin. Vorbele sale au alimentat parcă subconştientul rebelilor ceceni până în prezent. Este, totuşi, o declaraţie care ascunde hotărâre, dincolo de motivaţie la nivel comportamental.

Djohar Dudaev (1944 – 1996) a făcut carieră în forţele aeriene sovietice, iar, la întoarcerea în Cecenia natală şi alegerea sa ca preşedinte, n-a fost contestat de autorităţile ruse, pentru că l-au crezut a fi unul de-al lor. Odată cu declararea independenţei Republicii Cecene, evenimentele iau un nou curs, itinerat de frecventele dispute, la nivelul discursurilor politice, dintre D. Dudaev şi Boris Elţîn, preşedintele Rusiei. Moscova nu dorea să piardă influenţa în republica din Caucaz, pentru că regiunea făcea parte din zonele sale de influenţă economică, datorită conductelor de gaz şi petrol ce tranzitau teritoriul cecen. În plus, Rusia a încercat să evite un efect de domino în regiune. Pierderea, fie doar a unei republici din Caucaz, însemna diminuarea rolului mondial al Rusiei de nucleu polarizator al fostelor state de sub influenţa sa. Din punct de vedere geopolitic, Caucazul făcea parte din sfera de acţiune strategică majoră.