Gheorghe VĂDUVA

Când vorbim de Iran, considerăm că trebuie să avem în vedere cel puţin trei orizonturi oarecum distincte şi, în acelaşi timp, destul de bulversate: orizontul istoric, orizontul geopolitic şi orizontul energetic. Toate trei creează, aproape în orice condiţii, zone de linişti şprenguite, de furtuni de peste tot şi zone paradoxale, cu furtuni… liniştitoare, dar cu efecte greu de prevăzut şi de contracarat. Iranul nu este o ţară oarecare. Ea vine din timpuri străvechi, amintind de civilizaţiile de odinioară, şi, în acelaşi timp, este situată într-o zonă cu impact asupra securităţii şi stabilităţii întregii lumi. Iranul mai înseamnă şi ţara arienilor, fiind, deopotrivă, un pivot geostrategic al Orientului Mijlociu şi o zonă-cheie în stabilizarea şi stabilitatea regiunii şi chiar a întregului spaţiu eurasiatic şi afro-asiatic. În acest timp, asupra Iranului se centrează un uriaş evantai de forţe care doresc să-i influenţeze deciziile şi statutul. Acest lucru creează o situaţie internaţională extrem de tensionată şi de periculoasă, care poate avea efecte imprevizibile şi incomensurabile. Totul se joacă, acum, între forţă şi raţiune, şi nu se ştie dacă, în acest război-mozaic al declaraţiilor şi al nervilor, va câştiga raţiunea forţei sau forţa raţiunii.