Cristina Mihaela PREDOIU

Primul război al opiumului

Primul război al opiumului  e marcat de începutul istoriei moderne chineze şi a revoluţiei democratice chineze împotriva regimului feudal imperial.
Englezii, prin East India Company, care vindea în China mari cantităţi de opium în încercarea de a câştiga profituri mai mari, l-au început.
Când au remarcat efectele negative ale drogului, chinezii au interzis comerţul cu opium. Însă Compania a continuat să traficheze opium în China.
La sfârşitul secolului XVIII, China a importat anual 2.000 lăzi de opium, în 1821 numărul a crescut la 7.000, în 1824 numărul aproape s-a dublat, atingând, în 1838, 40.000 lăzi cu opium. Prin folosirea acestui drog, britanicii intenţionau să provoace leziuni morale şi fizice poporului chinez, astfel încât să îi poată cuceri cu uşurinţă. Astfel, ei doreau să prevină o viitoare posibilă înțelegere anti-engleză între India şi China. Englezii au trimis misiuni în China pentru a ajunge la un acord care să reglementeze comerţul cu opium. Misiunile au eşuat. Chinezii nu doreau să deschidă noi porturi, în afară de Canton, pentru comerţul anglo-chinez, şi nici nu au fost de acord să suprime monopolul deţinut de Hansa, singura compania abilitată să aibă contacte cu străinii.
În 1838, un tânăr, originar din Canton, Ciun-lin, a fost trimis în oraş să controleze comerţul cu opium. Ciun-lin a redactat o proclamaţie, ce stipula că achiziţionarea, transportul, depozitarea şi vânzarea de opium vor fi pedepsite. Culpa urma să nu fie judecată, ci executată imediat. Fiind loial împăratului Tao-Kuang, Ciun-lin a executat pe doi dintre fraţii săi şi demis şefi ai poliţiei, prefecţi, conducători ai monopolului.
East India Company a reacţionat. Ei au cerut şi primit permisiunea Angliei de a utiliza navele înarmate pentru a lupta împotriva Chinei. În 1840, flota britanică a blocat Cantonul. Negocieri au fost pornite între englezi şi chinezi, dar au eşuat.
Armatei chineze îi lipsea artileria, dar şi coordonarea şi acţiunea, şi acestea au dus la dezastru. Tratatul Nanking, 1842, a impus Chinei o serie de condiţii; compensarea englezilor pentru opiumul distrus, dizolvarea Hansa sau deschiderea a 5 porturi pentru comerţul englez au fost unele din acestea.
Chiar şi după război, substanţa otrăvitoare a fost comercializată în China, dar tratatul susţinea că opiumul nu a fost cauza războiului. Această afirmaţie era o dovadă a perfidiei Albionului. De fapt, primul război al opiumiului a pavat calea pentru introducerea, pe o scală mai mare în China, a acestui drog, cultivat în India, şi pentru stabilirea unor zone de influenţă, tinzând treptat să devină colonii.