Anna Eva BUDURA
Articolul prezintă biografiile primilor doi diplomaţi chinezi care au deschis Chinei calea diplomaţiei moderne, după un start mai degrabă brutal în prima jumătate a secolului XIX al relaţiilor cu ţările vestice, urmând comerţului cu opium şi conflictelor militare şi semnării tratatelor inegale.
Guo Songdao (1818-1891) a fost primul demnitar chinez desemnat în 1876 să reprezinte curtea imperială Qing în Marea Britanie şi ulterior în Franţa. În ianuarie 1877, el şi-a prezentat scrisorile de acreditare Reginei Victoria a Marii Britanii. Fiind unul din cei mai remarcabili poeţi şi intelectuali ai Chinei, Guo Songdao şi-a asumat sarcina cu simţul înaltei responsibilităţi, dovedind multă competenţă. El a abordat noile condiţii de viaţă cu înţelegere, încercând să se integreze, fiind deja gata să accepte toate noile informaţii pe care le primea zilnic şi a fost gata să le selecteze pe cele considerate utile pentru modernizarea ţării sale. El a furnizat către Zongli Yamen o bogăţie de informaţii şi a formulat un mare număr de propuneri pentru a fi adoptate de governul chinez, precum: deschiderea consulatelor în ţările în care trăiau cetăţeni chinezi în mare număr, precum coloniile SUA şi engleze, pentru a le proteja interesele; tranducerea legilor şi reglementărilor în forţă în ţările străine; participarea la conferinţele internaţionale ce tratează probleme de interest pentru China, etc. El a învăţat foarte repede cum să utilizeze condiţiile (legale, justiţie, mass media, contacte personale etc.) oferite de state moderne precum Anglia şi Franţa pentru a proteja interesele ţării sale şi ale cetăţenilor săi. Activitatea sa mult apreciată de Împărăteasa Mamă Cixi şi altor oficiali ai Curţii cu mintea deschisă, precum şi de personalităţile străine, a fost din nefericire subminată de elementele forţelor conservatoire şi în 1879 el şi-a prezentat demisia. A murit cu inima frântă în 1891. Biografia sa a fost inclusă în volumul Biografiile a 100 patrioţi ai Chinei.
Guo Songdao a fost înlocuit de marchizul Zeng Jize (1839-1890), fiu al faimoasei personalităţi a Chinei imperiale, Zeng Guofan, a iniţiat Yangwu yundong (Campania pentru acceptarea tehnologiei străine pentru a moderniza China), fiind, de asemenea, un intelectual remarcabil al Chinei. El a continuat activitatea predecesorului cu acelaşi simţ al responsabilităţii, competenţă şi minte deschisă. Cu aptitudini remarcabile diplomatice, el a reuşit să renegocieze Tratatul cu Rusia, obţinând pentru prim dată după Războiul Opiumului (1840) recunoaşterea integrităţii şi suveranităţii Chinei. Numele său este, de asemenea, pe prima pagină a relaţiilor româno-chineze, el fiind persoana care a înmânat împăratului chinez scrisoarea Prinţului Carol anunţând proclamarea independenţei României şi Prinţului Carol răspunsul Curţii Imperiale a Chinei. El a părăsit poziţia sa de asemenea nesatisfăcut, întrucât expertiza sa diplomatică privind expansiunea colonială a Franţei în Vietnam şi în sudul Chinei a fost ignorată şi activitatea sa neapreciată. El a decedat în 1890. Generaţiile următoare au arătat mult respect faţă de personalitatea şi realizările sale diplomatice.
