Radu Ştefan VERGATTI

Conexiuni între civilizațiile vestică și estică prin agenția unui diplomat român: Spătarul Nicolae Milescu

Spătarul (sau baronul) Nicolae Milescu a fost şi continuă să fie o personalitate importantă a istoriei culturii şi diplomaţiei mondiale. Format la Marea Şcoală a Patriarhiei de la Istanbul, a acumulat din tinereţe o educaţie umanistă solidă. În această epocă învaţă latina, greaca, italiana, slavona, rusa. Cu vigoarea acestor instrumente de comunicare, se pune în serviciul diplomaţiei prinţilor domnitori ai Valachiei şi Moldovei. I se va tăia nasul în 1661 pentru încercarea de a uzurpa tronul Moldovei. În această perioadă va pleca la Istanbul, unde traduce Vechiul Testament în română. A fost o întreprindere esenţial umanistă, comandată şi plătită de prietenul său, viitorul voievod Şerban Cantacuzino (1678-1688). Mai târziu, în 1667, va scrie la cererea janseniştilor o lucrare publicată în 1669 la Paris, Enkiridion sive stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet græcæ, de transsubstantione Corporis Domini Aliisque controversii, signé Nicolao Spadario Moldavolaccone, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Homiae, anno 1667, mense Februarii. Aceasta a fost prima carte a unui autor român imprimată în Europa de Est. În 1671, ca urmare a cererii lui Alexandru I Mikhaïlovitch şi a recomandării patriarhului Dosithée Nottara, a plecat la Moscova ca prim traducător al Possolskii Prikaz. Se ocupa de traducerea din latină şi din greacă în rusă. Din 1676 la 1679 a îndeplinit partea cea mai extraordinară a misiunii sale. A fost conducătorul unei ambasade a ţarului rus către împăratul Chinei la Pekin. După îndeplinirea misiunii sale diplomatice, a redactat trei lucrări: a. Itinerariu siberien; b. Stateijnii Spisok; c. Descrierea Chinei, ce conţine în anexă Descrierea marelui fluviu Amur, Cartea despre Tătari, Descrierea Coreei.
Cele trei lucrări au fost completate de o hartă. Din nefericire, originalul nu s-a conservat, dar poate fi reconstituit. Putem deci concluziona că: a. Spătarul Nicolae avea cunoştiinţe de cartografie militară; b. A trasat un nou traseu către Pekin, pe care ruşii îl vor folosi pentru construcţia Transsiberianului.
Opera spătarului Nicolae a suscitat interesul tuturor oamenilor culţi şi a politicienilor Europei de Est şi de la Sublima Poartă. Cum au fost considerate «secrete de stat» şi «proprietate a ţarului», ele au fost distribuite cu parcimonie, cu acordul Kremlinului.
Anumite versiuni copiate de caligrafii ruşi prezintă o grafie slavonă ornamentală splendidă. Este cazul manuscrisului oferit de savantul suedez Sparwenfeldt, conservat la BNF Paris, mss. 35. A fost o formă îndemânatică de a păstra secretul asupra unui om familiarizat cu diplomaţia Sublimei Porţi, a Valahiei, a Moldovei şi a Europei de Est.
Spre sfârşitul vieţii sale, spătarul Milescu a redactat alte lucrări despre descendenţii goţilor din stepele Ucrainei, despre tătarii din Crimeea etc. În sfârşit, el s-a pus în manieră activă şi eficace în serviciul cauzei eliberării popoarelor creştine din Europa de Est de sub dominaţia sultanilor mahomedani.