Tiberiu TRONCOTĂ

Luând în considerare lungul şir de succese, este curios că NATO are atât de mulţi critici, cântând mantra irelevanţei sau deplângând iniţiativele sale post-Război Rece. Paradoxal, pan-europeniştii par dornici să accepte o organizaţie ineficientă de securitate atâta vreme cât are o etichetă europeană. Aplicarea de practici parohiale protecţioniste asupra securităţii regionale poate fi irevocabilă şi cu siguranţă ruinătoare. Trebuie să analizăm în detaliu impactul lărgirii asupra Alianţei, nu numai din perspectivă militară, dar şi geopolitică. Prea curând pentru a arăta că, fără reformele necesare, noii partneri pentru securitatea europeană vor aduce mai multă grăsime decât muşchi Uniunii Europene. Totuşi, procesul lărgirii a servit armonizării Europei Centrale şi de Est cu Europa de Vest într-o manieră remarcabilă. Această realizare singură a făcut ca lărgirea să merite. Reorientarea lărgirii NATO către Orientul Mijlociu şi Africa de Nord este o necesitate. Este posibil ca ei să nu primească întreaga umbrelă de securitate a NATO, dar se pot bucura de umbră.