Radu SĂGEATĂ

„Structurile transfrontaliere sunt aranjamente pentru cooperarea dintre structuri de guvernare locală sau regională situate de-a lungul frontierei în acord cu promovarea interesului comun şi pentru ridicarea nivelului de trai pentru populaţiile frontaliere.”
(Asociaţia Europeană a Regiunilor de Frontieră (AERF/AEBR)

Coeziunea euroregiunilor de pe Râul Prut se sprijină primar pe etnicitate, aducând la un loc teritorii şi aşezări umane cu populaţie compactă sau majoritar română, create de URSS (al doilea ultimatum emis de sovietici la 28 iunie 1940) ca o consecinţă directă a tratatului de ne-agresiune secret germano-sovietic (Ribbentrop-Molotov). În plus, ambele maluri sunt dens populate, aşezările dublet acţionând drept interconectori între cele două sisteme de aşezări formate în ciuda trecutului comun istoric. Unitatea etnică este un factor de coeziune major al teritoriilor aflate pe ambele maluri ale Prutului şi constituind trei euro regiuni; dar eforturile României de a se integra în structurile europene şi euro-atlantice de cooperare fac necesară securizarea graniţei sale estice şi controlul fluxurilor migraţiei în această parte a continentului. Ca rezultat, râul Prut devine o axă de integrare dată fiind continuitatea elementului etnico-lingvistic, precum şi densitatea şi continuitatea aşezărilor de pe maluri, dar devine şi o axă a fragmentării dat fiind rolul viitor de linie de frontieră relativ stabilă NATO şi EU, fapt ce impune o cooperare specifică transfrontalieră.